impotență sf [At: BIANU, D. S. / V: ~put~ / Pl: ~țe / E: fr impotence, lat impotentia, it impotenza] 1 Lipsă de putere Si: neputință. 2 (Med) Incapacitate a unui mascul de a îndeplini actul sexual.

IMPOTENȚĂ s. f. Lipsă de vigoare, neputință. ♦ Stare (patologică) a celui impotent.

IMPOTENȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvîrșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].

IMPOTENȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)

IMPOTENȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia

*impoténță f., pl. e (lat. impotentia). Neputință, infirmitate.

imputență sf vz impotență

impotență s. f., g.-d. art. impotenței

impotență s. f., g.-d. art. impotenței

impotență s. f., g.-d. art. impotenței

IMPOTENȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.

IMPOTENȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

IMPOTENȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

impotență s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.

Impotență ≠ potență, vigoare