5 intrări

Articole pe această temă:

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBÉL 2, porumbei, s. m. Porumbar 1. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cadă-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. – Variantă: porumbrél (SADOVEANU, O. VIII 50, ȘEZ. XV 109) s. m.

PORUMBÉL1, porumbei, s. m. Pasăre (sălbatică sau domestică) de mărime mijlocie, cu penele mai ales sur-albăstrii (Columba); (Mold.) hulub. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. Am doi porumbei, Toată lumea, s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. ◊ Porumbel călător (sau de poștă) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje (mai ales în timp de război). ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-rîzător = guguștiuc. – Variantă: porumbiél (PAS, Z. I 170) s. m.

PORUMBÉL3, -EÁ, porumbei, -le, adj. De culoare- cenușiu-vineție, porumb3. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160.

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

porumbel m. 1. pasăre domestică ce locuește în porumbar; 2. pl. porumbeii (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot. a) Tr. porumbar; b) pl. ceapa-ciorii.

porumbél m., pl. (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbiel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic și ghimpos. Pl. Ceapa cĭoriĭ, o plantă liliacee cu florile așezate ca struguriĭ (múscari [botroides și racemósum]).

PORUMBEÁ2, -ÍCĂ, porumbele, s. f. Porumbă1. Ș-atunci oi fi nora-sa Cînd o face plopul nuci Și sălcuța mere dulci, Și răchita porumbele, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272. – Variantă: porumbrícă (SADOVEANU, Î. A. 116) s. f.

PORUMBEÁ, porumbele, s. f. (Regional) Porumbiță. Foaie verde iarbă rea. Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din țara mea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.

1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel, în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ, o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc.

porumbreá și -umbeá f., pl. ele (d. porumbă). Mold. nord. Porumbă, poroambă, fruct de porumbrel. Prov. Dracu-ĭ zice porumbrea, și-ĭ maĭ negru de cît ĭa. – Și -ícă, pl. tot ele (J. Bt. Dat. uĭt. 134).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

porumbél1 (reg.) adj. m., pl. porumbéi; f. porumbeá, pl. porumbéle

porumbél-râzătór (guguștiuc) s. m., pl. porumbéi-râzătóri

porumbél2 (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle

!gúșa-porúmbului/gúșa-porumbélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gúșii-porúmbului/gúșii-porumbélului

arată toate definițiile

Intrare: porumbel (adj.)
porumbel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel
  • porumbelul
  • porumbelu‑
  • porumbea
  • porumbeaua
plural
  • porumbei
  • porumbeii
  • porumbele
  • porumbelele
genitiv-dativ singular
  • porumbel
  • porumbelului
  • porumbele
  • porumbelei
plural
  • porumbei
  • porumbeilor
  • porumbele
  • porumbelelor
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel (s.m.)
porumbel2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel
  • porumbelul
  • porumbelu‑
plural
  • porumbei
  • porumbeii
genitiv-dativ singular
  • porumbel
  • porumbelului
plural
  • porumbei
  • porumbeilor
vocativ singular
plural
Intrare: gușa-porumbelului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbelului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbelului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel-râzător
porumbel-râzător substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel-râzător
  • porumbelul-râzător
plural
  • porumbei-râzători
  • porumbeii-râzători
genitiv-dativ singular
  • porumbel-râzător
  • porumbelului-râzător
plural
  • porumbei-râzători
  • porumbeilor-râzători
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel-țigănesc
porumbel-țigănesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelul-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeii-țigănești
genitiv-dativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelului-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeilor-țigănești
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gușa-porumbelului, -porumbului gușa-porumbelului gușa-porumbului

  • 1. Plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09
    • diferențiere Nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei.
      surse: DLRLC

etimologie:

porumbel-țigănesc

etimologie: