2 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBÉL3, -EÁ, porumbei, -le, adj. De culoare- cenușiu-vineție, porumb3. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160.

PORUMBÉL1, porumbei, s. m. Pasăre (sălbatică sau domestică) de mărime mijlocie, cu penele mai ales sur-albăstrii (Columba); (Mold.) hulub. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. Am doi porumbei, Toată lumea, s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. ◊ Porumbel călător (sau de poștă) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje (mai ales în timp de război). ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-rîzător = guguștiuc. – Variantă: porumbiél (PAS, Z. I 170) s. m.

PORUMBÉL 2, porumbei, s. m. Porumbar 1. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cadă-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. – Variantă: porumbrél (SADOVEANU, O. VIII 50, ȘEZ. XV 109) s. m.

porumbél1 (reg.) adj. m., pl. porumbéi; f. porumbeá, pl. porumbéle

porumbél2 (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél-râzătór (guguștiuc) s. m., pl. porumbéi-râzătóri

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle

PORUMBÉL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBÉL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

porumbel m. 1. pasăre domestică ce locuește în porumbar; 2. pl. porumbeii (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot. a) Tr. porumbar; b) pl. ceapa-ciorii.

porumbél m., pl. (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbiel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic și ghimpos. Pl. Ceapa cĭoriĭ, o plantă liliacee cu florile așezate ca struguriĭ (múscari [botroides și racemósum]).

PORUMBEÁ2, -ÍCĂ, porumbele, s. f. Porumbă1. Ș-atunci oi fi nora-sa Cînd o face plopul nuci Și sălcuța mere dulci, Și răchita porumbele, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272. – Variantă: porumbrícă (SADOVEANU, Î. A. 116) s. f.

PORUMBEÁ, porumbele, s. f. (Regional) Porumbiță. Foaie verde iarbă rea. Iacă văz o porumbea.. Oare nu-i din țara mea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

porumbeá (fruct, porumbiță) (reg.) s. f., art. pormbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle, art. porumbélele

porumbél călătór s. m. + adj.

porumbeá (fructul porumbarului, porumbiță) s. f., art. porumbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle

Intrare: porumbel (adj.)
porumbel adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porumbel porumbelul porumbea porumbeaua
plural porumbei porumbeii porumbele porumbelele
genitiv-dativ singular porumbel porumbelului porumbele porumbelei
plural porumbei porumbeilor porumbele porumbelelor
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel (s.m.)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porumbel porumbelul
plural porumbei porumbeii
genitiv-dativ singular porumbel porumbelului
plural porumbei porumbeilor
vocativ singular
plural

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

porumbel-țigănésc s. v. CEUCĂ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.