GUȘĂ, GUȘE (pl. -și) sf. 1 🩺 Umflătură mare la gît, mai adesea sub bărbie, care se formează la oameni, mai ales la locuitorii din părțile muntoase, printr’o hipertrofie a glandei tiroide (🖼 2490): avea o gușă la gît cît o ploscă de cele mari (CRG.); i se mărește capul, făcîndu-i-se sub grumaz o ~ mare (SB.) ¶ 2 🐦 Dilatațiune a esofagului, de forma unei pungi, la unele păsări, în care intră alimentele înainte de a ajunge în stomac: vulturul se repezi la fîntînă și-i aduse apă în ~ (ISP.) ¶ 3 Grăsime care atîrnă la unii oameni pe sub bărbie: căpitanul se scărpină pe ~ (DLVR.) ¶ 4 Pielea ce atîrnă la vite (boi, vaci, tauri) sub gît, în fața pieptului ¶ 5 pr. ext. 🫀 F Gît ¶ 6 Partea unei blăni între gît și pîntece ¶ 7 Maram. (PAP.) Jurubiță ¶ 8 🌿 GUȘA-PORUMBULUI¹, plantă cu flori albe-verzui, cu boabe negre și strălucitoare; numită și „plescaiță” (Cucubalus baccifer) (🖼 2493); – GUȘA-PORUMBULUI², plantă cu flori albe, cu fructe în formă de capsulă; numită și „bășicoasă” (Silene inflata) (🖼 2492); – GUȘA-PORUMBULUI³ = ODOLEAN (Valeriana officinalis) [comp. lat. vulg. gevsiae].