PORUMBEL¹, porumbei, s. m. Pasăre (sălbatică sau domestică) de mărime mijlocie, cu penele mai ales sur-albăstrii (Columba); (Mold.) hulub. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. Am doi porumbei, Toată lumea, s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. ◊ Porumbel călător (sau de poștă) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje (mai ales în timp de război). ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-rîzător = guguștiuc. – Variantă: porumbiel (PAS, Z. I 170) s. m.