PORUMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă anuală din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele mari, liniare și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i juca (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

PORUMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Din porumb.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

porâmbă sf vz porumbă¹

poroabă sf vz porumbă¹

poroambă sf vz porumbă¹

porobi^[1] sfp vz porumbă^1[2] corectat(ă)

poromb, ~ă sm, a vz porumb

porombrel sm vz porumbel

porumb, ~ă [At: PSALT. HUR. 45^v/6 / V: (îrg) ~romb, (înv) păr~, ~rămb, ~rănb, per~, (reg) ~râmb, ~rânghi sm, ~ă sf, pur~, pur~ a, purung sm / Pl: (1-3, 6-17) ~i, (rar, sn) ~uri, (4-5) ~i, ~e / E: ml palumbus] 1 sm (Orn; pop) Porumbel (1) (Columba). 2 sm (Orn; reg; îc) ~-țigănesc Stăncuță (Coloeus monedula). 3 sm (Orn; reg; îc) ~-râzător Turturică râzătoare (Streptopelia risorius). 4 a (Pop) Porumbiu¹ (1). 5 a (D. animale, păsări) Care are părul, lâna, penele de culoare cenușiu-albăstruie. 6 sm Plantă graminee, cu rădăcina puternică, tulpina înaltă și groasă, frunze lungi și ascuțite la vârf, cu inflorescența masculină în panicul terminal și cu cea femelă în spic cu acul îngroșat, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră Si: (reg) călambuc, ciolomadă, cocenaș, colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, pitrașcă, tenchi, tengher (Zea mays). 7 sm (Prc; csc) Fruct matur al porumbului (6) cu pănușile care îl învelesc Si: știulete, (reg) cucuruz, drugă, păpușoi, știuleag, tuleu. 8 sm (Csc) Boabe de porumb (7) desprinse de pe știulete. 9 sm (Reg; îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe foc A zădărnici planurile cuiva. 10 sm (Reg; îae) A juca cuiva o festă. 11 sm Recoltă de porumb (6). 12-13 snm Porumbiște (1-2). 14 sm (Bot; reg) Porumbar¹ (Prunus spinosa). 15 sm (Bot; reg) Pana-cocoșului (Aspidistra elatior). 16 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului (sau ~ul-șarpelui) Rodul-pământului (Arum maculatum). 17 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Mama pădurii (Lathraea squamaria). 18 sm (Bot; reg; îae) Porumbei (16) (Muscari botryoides).

porumbă¹ sf [At: POLIZU / V: (reg) ~râm~, ~roabă, ~roam~, ~robi sfp, ~bră / Pl: ~be / E: ml *polumba] Fruct al porumbarului¹, sferic, negru-vinețiu, cu gust acru, astrigent Si: (reg) scoroambă.

porumbă² sf [At: TEODORESCU, P. P. 21 / Pl: ~be / E: porumb + -ă] (Orn; reg) Porumbiță (1).

porumbel [At: CANTEMIR, I. I. I, 255 / V: (îrg) ~brel (înv) ~breriu, (reg) păr~ sn, ~rombrel, ~biel, ~unghel / Pl: ~ei / E: porumb + -el] 1 sm Specie de păsări sălbatice sau domestice din familia columbidelor, de mărime mică și mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat Si: (pop) porumb (1), (reg) golumb, hulumb (Columba). 2 sm (Pex) Pasăre care aparține acestei specii. 3 sm (Îs) ~ călător (sau de poștă, voiajor) Porumbel (2) dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit la transmiterea mesajelor. 4 sm (Pfm; mai ales d. soți; îe) A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca ~eii (sau ca doi) ~ei A trăi în dragoste și bună înțelegere unii cu alții. 5 sm (Îc) ~-sălbatic sau (reg) ~ul-lui-Noe Pasăre înrudită cu porumbelul (1), mai mică decât acesta, cu penele de pe spate cenușii-roșcate, cu pete negre, tivite cu alb pe laturile gâtului, cu gâtul scurt și coada lungă Si: turturea (Streptopelia turtur). 6 sm (Orn; rar; îc) ~-turcesc sau ~-râzător-oriental Guguștiuc (Streptopelia decaocta). 7 sm (Orn; reg; îc) ~-de-mare Pescar (Larus). 8 sm (Orn; reg; îc) Carabas (Larus ridibundus). 9 sm (Orn; reg; îc) ~-mic Pițigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). 10 sma (Lpl; îcs) De-a ~eii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Reg) Model de cusătură pe țesături sau cămăși țărănești Vz pui. 12 sm Termen de alint pentru un bărbat iubit Vz pui. 13-14 a (Pop) Porumbiu¹ (1-2). 15 sm (Bot; pfm) Știulete de porumb (6) cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fiert sau copt în spuză. 16 sm (Bot; reg; șîs ~ul cucului) Porumbar¹ (Prunus spinosa). 17 sm (Lpl) Plante liliacee, cu flori albastre, rar albe, dispuse în racem, care crește mai ales prin vii și livezi Si: (reg) cocoșei, ceapa-ciorii, floarea-cucului, porumb (18) (Muscari botryoides). 18 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari racemosum). 19 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari comosum). 20 sm (Bot; reg) Păducel (Crataegus monogyna). 21 sm (Bot; reg) Spin (Carduus cicanthoides). 22 sm (Bot; reg) Verigar (Rhamuus cathartica).

porumbiel sm vz porumbel

porumbră sf vz porumbă¹

porumbrel sm vz porumbel

porumbreriu sm vz porumbel

porunghel sm vz porumbel

purumb, ~ă a vz porumb

BĂȘICOS l. adj. Care are multe bășici, acoperit cu bășici. II. BĂȘICOASĂ sf. 🌿 1 Copăcel înalt de 2-3 metri, cu flori galbene, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală; frunzele și semințele, foarte amare, posedă proprietăți purgative (Colutea arborescens) (🖼 407) ¶ 2 = GUȘA-PORUMBULUI 2.

CEAPĂ (pl. cepe) sf. 🌿 1 Plantă erbacee cultivată pentru bulbul (căpățîna) ei comestibil (Allium cepa) (🖼 1017); F: nu plătește o ~ degerată sau nici două cepe degerate, nu prețuește nimic, n’are nici o valoare ¶ 2 = BULB ¶ 3 CEAPA-CIOAREI¹, mică plantă bulboasă, cu flori galbene; numită și „scînteiuță” (Gagea pratensis) (🖼 1018); -CEAPA-CIOAREI², plantă bulboasă, cu flori albastre; numită și „floarea viorelei”, „zambilă” sau „zambul” (Muscari comosum) (🖼 1019); -CEAPA-CIOAREI³ = BĂLUȘCĂ; -CEAPA-CIOAREI⁴ = PORUMBEI; -CEAPA-CIOAREI⁵ = BRÎNDUȘĂ-DE-TOAMNĂ ¶ 4 CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ¹, plantă bulboasă, cu flori alburii, originară din Siberia, cultivată adesea pentru trebuințe culinare; numită și „ceapă-lungă” sau „cepșoare” (Allium fistulosum) (🖼 1020); – CEAPĂ-CIOR(E)ASCĂ² = TURTĂ ¶ 5 CEAPĂ-DE-MARE, plantă bulboasă, cu bulbul oval, foarte mare, cu flori alburii (Scilla maritima) (🖼 1021) F Ceasornic (de buzunar) mare: aveam o ~ veche de ceasornic de buzunar (GRIG.) [lat. caepa].

COCOȘEL, Mold. CUCOȘEL sm. 1 dim. COCOȘ ¶ 2 F Drăguț, iubit (termen de alintare): m’aștepți de mult, ~ule? (CAR.) ¶ 3 🔧 Cuiul ce trece prin capătul osiei ¶ 4 Jucărie făcută din hîrtie îndoită, care seamănă întru cîtva cu un cocoș (🖼 1352) ¶ 5 🌿 COCOȘEL¹ (-VĂRATIC) sau COCOȘEI-DE-CÎMP, plantă ierboasă, cu flori roșii-cărămizii ce crește pe cîmp (Adonis aestivalis) (🖼 1354): -COCOȘEL² =RUȘCUȚĂ; -pl. COCOȘEI³ = MĂSEAUA-CIUTEI; – pl. COCOȘEI² = GHIOCEI-BOGAȚI; – pl. COCOȘEI⁴ = PORUMBEI ¶ 6 pl. Mold. 🍽 Floricele de porumb (👉 FLORICEA 2) ¶ 7 Bucov. 🍽 Mic aluat ce rămîne din facerea pîinii, care se coace în cuptor, dîndu- se diferite forme: dă întîiu cei covrigi și cocoșei la o parte (GRIG.).

ZAMBILĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă bulboasă din fam. liliaceelor, al cărei bulb ovoid dă naștere mai multor frunze lanceolate lucitoare, de un verde-închis; florile mirositoare, albe, roșii, albastre, violete sau galbene, sînt așezate într’o ciorchină la vîrful tulpinii; originară din regiunea mediteraneană, e mult cultivată la noi pentru florile ei frumoase și mirositoare; numită și „zambul”, „iacint”, „floarea-viorelei”, etc. (Hyacinthus orientalis) (🖼 5357) ¶ 2 ~-(DE-CÎMP) = VIOREA3 ¶ 3 ~-MOȚATĂ = PORUMBEL5 [tc. zümbül].

PORUMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

PORUMBĂ², porumbe, s. f. (Pop.) Porumbiță. – Porumb + suf. -ă.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMB ³, -Ă, porumbi, -e, adj. De culoare cenușiu-albăstruie. Acel bărbat înalt, bine legat și cu mustața porumbă, nu vorbise pînă în acea clipă cu oamenii din partea, locului. SADOVEANU, N. P. 9. Avea și el o păreche de boi, dar colea: porumbi la păr, tineri, nalți de trup. CREANGĂ, P. 37. Să mă duc la Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.

PORUMBĂ¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, de mărimea unei alune, de culoare neagră-vineție, cu gust acru-astringent; porumbea, scoroambă. Umblă pe miriști și caută mure, caută porumbe, de nu le-or fi păscut, cu botul lor veșnic ud, caii. STANCU, D. 50. Rîde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice despre cei care rîd de defectele altora fără să-și vadă propriile defecte, mai mari; rîde ciob de oală spartă. v. oală.

PORUMBĂ ², porumbe, s. f. Porumbiță. Și-o porumbă minunată Cu o gușă purpurată. TEODORESCU, P. P. 21.

PORUMBEL¹, porumbei, s. m. Pasăre (sălbatică sau domestică) de mărime mijlocie, cu penele mai ales sur-albăstrii (Columba); (Mold.) hulub. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. Am doi porumbei, Toată lumea, s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. ◊ Porumbel călător (sau de poștă) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje (mai ales în timp de război). ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-rîzător = guguștiuc. – Variantă: porumbiel (PAS, Z. I 170) s. m.

PORUMBEL ², porumbei, s. m. Porumbar ¹. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cadă-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. – Variantă: porumbrel (SADOVEANU, O. VIII 50, ȘEZ. XV 109) s. m.

PORUMBEL³, -EA, porumbei, -le, adj. De culoare- cenușiu-vineție, porumb³. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160.

PORUMBIEL s. m. v. porumbel¹.

PORUMBREL s. m. V. porumbel².

PORUMB¹ ~ă (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus

PORUMBĂ ~e f. Fruct al porumbarului. /<lat. palumba

PORUMBEL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.

porumb a. cu părul suriu sau vinețiu (vorbind de vite): o păreche de boi porumbi la păr CR. [Lit. ca gușa porumbului].

porumbă f. rodul porumbarului; globulos, negru-albăstriu, cu gust acru (numit și scoroambă): râde dracu de porumbe negre. [După coloarea negrie a fructelor].

porumbel m. 1. pasăre domestică ce locuește în porumbar; 2. pl. porumbeii (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot. a) Tr. porumbar; b) pl. ceapa-ciorii.

porumbrel m. Bot. Mold. porumbar: vede un iepure în niște porumbrei CR.

3) porúmb, -ă adj. (d. porumb 1, pin abuz. la coloare). Cenușiŭ deschis, vorbind de coloarea păruluĭ boilor (rar de a cailor): ceĭ maĭ mulțĭ boĭ îs porumbĭ la păr. – Și porîmb: vre-un porîmb cu coarnele scurte (CL. 1912, 6, 607). În Mold. accentuat și pórumb. V. corb și graur.

porúmbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbuluĭ (al porumbreluluĭ), albastru închis, aproape negru, de forma pruneĭ, puțin maĭ mic de cît cireșele. Prov. Rîde dracu de porumbe (negre), și pe sine nu se vede, rîzĭ de un defect pe care-l aĭ și tu. – Și poroámbă (Bz.) și scoroámbă (oa dift.). V. porumbrea.

porumbél m., pl. eĭ (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbiel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic și ghimpos. Pl. Ceapa cĭoriĭ, o plantă liliacee cu florile așezate ca struguriĭ (múscari [botroides și racemósum]).

porumbrél m., pl. eĭ (d. porumb). Mold. nord. Porumb, un fel de prun pitic și ghimpos (prúnus spinósa).

gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbelului

gușa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului

porumb² (pop.) adj. m., pl. porumbi; f. porumbă, pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbel¹ (pasăre; plantă; știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel² (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

!gușa-porumbului/gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului/gușii-porumbelului

porumb¹ (pop.) adj. m., pl. porumbi; f. porumbă, pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

porumbel² (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel¹ (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

porumbel călător s. m. + adj.

gușa-porumbului / gușa-porumbelului (bot.) s. f., g.-d. art. gușei-porumbului / gușei-porumbelului

porumb adj. m., pl. porumbi; f. sg. porumbă, pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbel (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel adj. m., pl. porumbei; f. sg. porumbea, pl. porumbele

porumbel călător s. m. + adj.

porumbel-râzător s. m.

porumb

porumbel

porumbiel, -biei.

DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari.

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.

a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane.

porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați.

GUȘA-PORUMBELULUI s. v. odolean.

GUȘA-PORUMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

PORUMBĂ s. v. porumbiță.

PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

PORUMBEL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBEL-DE-MARE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.

PORUMBEL-ȚIGĂNESC s. v. ceucă, stancă, stăncuță.

gușa-porumbelului s. v. ODOLEAN.

gușa-porumbului s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. ODOLEAN.

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

porumbă s. v. PORUMBIȚĂ.

PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golîmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel sălbatic (Streptopelia turtur) = turturea, (reg.) porumbelul lui Noe. II. (BOT.) 1. (Prunus spinosa) porumbar, (înv. și reg.) tîrn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

porumbel s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. SPIN. VERIGAR.

porumbel-de-mare s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUȘ.

porumbel-turcesc s. v. GUGUȘTIUC.

porumbel-țigănesc s. v. CEUCĂ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.

porumbelul-lui-Noe s. v. PORUMBEL SĂLBATIC. TURTUREA.

Dat veniam corvis, vexat censura columbas (lat. „Cenzura cruță corbii și prigonește porumbeii”) – hexametru din Satira a II-a a lui luvenal care a devenit proverb. Versul e pus în gura unei femei romane (Lauronia) care se înverșunează împotriva bărbaților, pe motivul că aceștia, făcînd legile, sînt deosebit de intoleranți cu femeile și tot pe atît de îngăduitori cu ei înșiși, deși „sînt mai răi ca noi”. Și după ce dă cîteva exemple din viața de atunci a Romei (de la începutul erei noastre), exclamă: „Și-apoi tot împotriva noastră, rigorile legii! Dat veniam corvis, vexat censura columbas”. Versul lui luvenal poate fi apropiat și de vorba noastră populară „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!”. LIT.

porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust sălbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice, negre-vineții, foarte acre; porumbar, scorombar.