6 intrări

school Articole pe această temă:

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă anuală din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele mari, liniare și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i juca (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

porumb, ~ă [At: PSALT. HUR. 45v/6 / V: (îrg) ~romb, (înv) păr~, ~rămb, ~rănb, per~, (reg) ~râmb, ~rânghi sm, sf, pur~, pur~ a, purung sm / Pl: (1-3, 6-17) ~i, (rar, sn) ~uri, (4-5) ~i, ~e / E: ml palumbus] 1 sm (Orn; pop) Porumbel (1) (Columba). 2 sm (Orn; reg; îc) ~-țigănesc Stăncuță (Coloeus monedula). 3 sm (Orn; reg; îc) ~-râzător Turturică râzătoare (Streptopelia risorius). 4 a (Pop) Porumbiu1 (1). 5 a (D. animale, păsări) Care are părul, lâna, penele de culoare cenușiu-albăstruie. 6 sm Plantă graminee, cu rădăcina puternică, tulpina înaltă și groasă, frunze lungi și ascuțite la vârf, cu inflorescența masculină în panicul terminal și cu cea femelă în spic cu acul îngroșat, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră Si: (reg) călambuc, ciolomadă, cocenaș, colibaș, cucoriță, cucuruz, gârnișor, mălai, păpușă, păpușoi, pitrașcă, tenchi, tengher (Zea mays). 7 sm (Prc; csc) Fruct matur al porumbului (6) cu pănușile care îl învelesc Si: știulete, (reg) cucuruz, drugă, păpușoi, știuleag, tuleu. 8 sm (Csc) Boabe de porumb (7) desprinse de pe știulete. 9 sm (Reg; îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe foc A zădărnici planurile cuiva. 10 sm (Reg; îae) A juca cuiva o festă. 11 sm Recoltă de porumb (6). 12-13 snm Porumbiște (1-2). 14 sm (Bot; reg) Porumbar1 (Prunus spinosa). 15 sm (Bot; reg) Pana-cocoșului (Aspidistra elatior). 16 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului (sau ~ul-șarpelui) Rodul-pământului (Arum maculatum). 17 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Mama pădurii (Lathraea squamaria). 18 sm (Bot; reg; îae) Porumbei (16) (Muscari botryoides).

PORÚMB, -Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s. m., (III) porumbi, -e, adj., (I 3) porumburi, s. n. I. 1. S. m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vârf și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră; păpușoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. S. m. Știuletele de porumb (I 1), împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i face (cuiva) o festă. 3. S. n. Semănătură, lan de porumb (I 1); porumbiște. II. S. m. (Pop.) Porumbel (I 1). III. Adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel (I 1). – Lat. palumbus.

PORÚMB 3, -Ă, porumbi, -e, adj. De culoare cenușiu-albăstruie. Acel bărbat înalt, bine legat și cu mustața porumbă, nu vorbise pînă în acea clipă cu oamenii din partea, locului. SADOVEANU, N. P. 9. Avea și el o păreche de boi, dar colea: porumbi la păr, tineri, nalți de trup. CREANGĂ, P. 37. Să mă duc la Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.

PORÚMB 1, porumbi, s. m. Porumbel. Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori, Și cîtă bucurie în jurul casei voastre! ANGHEL, P. 87. Niște curci îmbătrînite... Privind cu pizmuite A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206. Amîndoi ne potrivim... Și la ochi și la uitat, Ca doi porumbi la zburat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49.

PORÚMB 2, (1, 2) porumbi, s. m., (3) porumbari, s. n. 1. Plantă de cultură din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și groasă, cu frunzele lungi și ascuțite la vîrf, cu un spic în vîrful tulpinii; la subsuoara frunzelor de mijloc apar știuleți pe care cresc boabe, din a căror făină se face mămăliga; se cultivă pe suprafețe întinse ca plantă alimentară, industrială și furajeră (Zea mays); (Mold.) păpușoi, (Transilv., Bucov.) mălai, cucuruz. Un răsuflet de vînt se strecoară umed, tremură frunza porumbului cu unfîșiit sonor. C. PETRESCU, S. 245. Găinile... ciocănesc cu pliscul lor tare tabla de fier a punții, culegînd boabele de porumb ce cad din saci. BART, E. 331. ◊ Porumb mocănesc v. mocănesc. 2. (La sg., adesea cu sens colectiv) Rodul plantei descrise mai sus; știuleții împreună cu boabele de pe ei; boabele desprinse de pe știulete. Am adus acasă, unul cîte unul, sacii cu grîu, cu porumb. STANCU, D. 100. Fără boi, nu pot căra porumbul de pe cîmp. BOGZA, C. O. 363. ◊ Expr. A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca (cuiva) un plan, a-i face (cuiva) o festă. Fu silit să înghiță gălușca, aflînd că zeul zeilor îi luase porumbul de pe foc. ISPIRESCU, U. 16. 3. (La sg., cu sens colectiv, sau la pl.) Semănături de porumb (1); porumbiște. Rămîne porumbul nesăpat de-al doilea, REBREANU, I. 23. Porumburile erau culese, strujenii rămași pe cîmp cu foile lor galbene și ruginite răsfrîngeau în aer... o lumină dulce, aurie. ANGHEL-IOSIF, C. L. 23. Si era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. COȘBUC, P. I 317.

PORÚMB3 ~i m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus

PORÚMB1 (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenușie-albăstruie. /<lat. porumbus

PORÚMB2 ~i m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă și viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescențe spiciforme și cu fructe în formă de știuleți. 2) Știuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunțe dezghiocate de pe știuleți. /<lat. porumbus

porumb a. cu părul suriu sau vinețiu (vorbind de vite): o păreche de boi porumbi la păr CR. [Lit. ca gușa porumbului].

1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel, în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ, o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc.

3) porúmb, -ă adj. (d. porumb 1, pin abuz. la coloare). Cenușiŭ deschis, vorbind de coloarea păruluĭ boilor (rar de a cailor): ceĭ maĭ mulțĭ boĭ îs porumbĭ la păr. – Și porîmb: vre-un porîmb cu coarnele scurte (CL. 1912, 6, 607). În Mold. accentuat și pórumb. V. corb și graur.

2) porúmb m. (d. porumb 1 pin aluz. la coloarea vînată a penelor luĭ). Munt. Mold. sud. Porumbrel, tîrn, un fel de prun mic și spinos (prunus spinosa).

arată toate definițiile

Intrare: Porumb
Porumb nume propriu
nume propriu (I3)
  • Porumb
Intrare: porumb (adj.)
porumb1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumb
  • porumbul
  • porumbu‑
  • porumbă
  • porumba
plural
  • porumbi
  • porumbii
  • porumbe
  • porumbele
genitiv-dativ singular
  • porumb
  • porumbului
  • porumbe
  • porumbei
plural
  • porumbi
  • porumbilor
  • porumbe
  • porumbelor
vocativ singular
plural
purumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poromb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: porumb (lan)
porumb3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumb
  • porumbul
  • porumbu‑
plural
  • porumburi
  • porumburile
genitiv-dativ singular
  • porumb
  • porumbului
plural
  • porumburi
  • porumburilor
vocativ singular
plural
Intrare: porumb (plantă, pasăre)
porumb2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumb
  • porumbul
  • porumbu‑
plural
  • porumbi
  • porumbii
genitiv-dativ singular
  • porumb
  • porumbului
plural
  • porumbi
  • porumbilor
vocativ singular
plural
purumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porămb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porănb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porâmb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porânghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poromb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purung
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purumb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gușa-porumbelului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbelului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbelului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: molia-porumbului
  • silabație: mo-li-a- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molia-porumbului
plural
genitiv-dativ singular
  • moliei-porumbului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

porumb (adj.) purumb poromb

  • 1. popular De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie-albăstruie; porumbel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porumbel (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acel bărbat înalt, bine legat și cu mustața porumbă, nu vorbise pînă în acea clipă cu oamenii din partea locului. SADOVEANU, N. P. 9.
      surse: DLRLC
    • Avea și el o păreche de boi, dar colea: porumbi la păr, tineri, nalți de trup. CREANGĂ, P. 37.
      surse: DLRLC
    • Să mă duc la Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.
      surse: DLRLC

etimologie:

porumb (lan)

  • 1. Semănătură, lan de porumb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porumbiște attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rămîne porumbul nesăpat de-al doilea. REBREANU, I. 23.
      surse: DLRLC
    • Porumburile erau culese, strujenii rămași pe cîmp cu foile lor galbene și ruginite răsfrîngeau în aer... o lumină dulce, aurie. ANGHEL-IOSIF, C. L. 23.
      surse: DLRLC
    • Și era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. COȘBUC, P. I 317.
      surse: DLRLC

etimologie:

porumb (plantă, pasăre) mays purumb părumb perumb porămb porănb porâmb porânghi poromb purung

  • 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică și groasă, cu frunzele mari, liniare și cu inflorescența un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră (Zea mays).
    exemple
    • Un răsuflet de vînt se strecoară umed, tremură frunza porumbului cu un fîșiit sonor. C. PETRESCU, S. 245.
      surse: DLRLC
    • Găinile... ciocănesc cu pliscul lor tare tabla de fier a punții, culegînd boabele de porumb ce cad din saci. BART, E. 331.
      surse: DLRLC
  • 2. Știuletele de porumb, împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe știulete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am adus acasă, unul cîte unul, sacii cu grîu, cu porumb. STANCU, D. 100.
      surse: DLRLC
    • Fără boi, nu pot căra porumbul de pe cîmp. BOGZA, C. O. 363.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A lua (cuiva) porumbul de pe foc = a dejuca planurile (cuiva), a-i juca (cuiva) o festă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Fu silit să înghiță gălușca, aflînd că zeul zeilor îi luase porumbul de pe foc. ISPIRESCU, U. 16.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porumbel (s.m.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori, Și cîtă bucurie în jurul casei voastre! ANGHEL, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Niște curci îmbătrînite... Privind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi ne potrivim... Și la ochi și la uitat, Ca doi porumbi la zburat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

gușa-porumbelului, -porumbului gușa-porumbului

  • 1. Plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09
    • diferențiere Nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei.
      surse: DLRLC

etimologie: