mocănesc, ~ească [At: IST. Ț. R. 41 / Pl: ~ești / E: mocan¹ + -esc] 1 a Care aparține mocanilor¹ (1) Si: (reg) mocănit (1). 2 a Referitor la mocani¹ (1) Si: (reg) mocănit (2). 3 a Specific mocanilor¹ (1) Si: (reg) mocănit (3). 4 a (Îs) Cal ~ Cal scund de munte, cu coamă stufoasă și aspră. 5 a (Îs) Coamă ~ească Coamă groasă, cu firul aspru, specifică mai ales cailor de munte. 6-7 sf, a (Șîs oaie ~ească) Varietate de oaie țurcană. 8 a (Îs) Porumb (sau păpușoi) ~ Varietate de porumb cu bobul mare. 9 a (Reg; îs) Mere ~ești Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 10 a (Reg; îs) Bulz ~ Bucată de mămăligă umplută cu brânză și prăjită pe jăratic. 11 a (Reg; îs) Mlog ~ sau ploaie ~ească Timp ploios. 12 a (Îs) Trântă ~ească Luptă corp la coip, la care partenerii se apucă de mâini, apropiindu-și picioarele, dreptul de dreptul sau stângul de stângul. 13 sf (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: mocancă (4). 14 (Reg; art.) Melodie după care se execută mocăneasca (13) Si: mocancă (5). 15 sf (Mol; art.) Model de cusătură cu motive naționale.

MOCĂNESC, -EASCĂ, mocănești, adj. De mocan, al mocanilor. Era-n opinci și cu căciula mocănească-n cap. SLAVICI, N. II 256. Oaie mocănească = oaie cu lînă mare și aspră; oaie țurcană. Cal mocănesc = cal de munte. Car (sau chervan) mocănesc = car mare, bine ferecat. Venea un chervan mare mocănesc plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. Și de noapte tăbărît-au Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104. Zestre mîndră-i încărca Și-nainte-o trimetea Cu car mare, mocănesc. TEODORESCU, P. P. 580. Porumb mocănesc = varietate de porumb cu bobul mare și spornic.

MOCĂNESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru mocani; propriu mocanilor. * Ploaie ~ească ploaie persistentă, măruntă și deasă. /mocan + suf. ~esc

mocănesc a. 1. ce ține de mocan: care mocănești; 2. varietate de oi; 3. se zice de porumbul cu bobul mare și spornic.

mocănésc, -eáscă adj. (d. mocan). De mocan: port mocănesc.

mocănesc adj. m., f. mocănească; pl. m. și f. mocănești

mocănesc adj. m., f. mocănească; pl. m. și f. mocănești

mocănesc adj. m., f. mocănească; pl. m. și f. mocănești

MOCĂNÉSC, -EÁSCĂ adj., s. f. 1. Adj. De mocan¹ (1), al mocanului¹, privitor la mocani¹, specific mocanilor¹; (regional) mocănit. Luară pe Staico și cu ai lui băgați în fieară și în câtuși și-i puseră într-un car mocănesc. IST. Ț. R. 41, cf. MAG. IST. V, 121. Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărît-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. ALECSANDRI, P. II, 104. El nu ajunse încă să-și deie seamă, că era-n opinci și cu căciulă mocănească-n cap. SLAVICI, N. II, 256, cf. 328. În urmă-le venea un chervan mare mocănesc plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I, 95. Am ales un tip, carul mocănesc, în care se pot găsi toate părțile trebuincioase unei terminologii mai complecte. DAMÉ, T. 7. Sima se culca totdeauna în căruță, acoperindu-se cu zeghea lui mocănească. SANDU-ALDEA, U. P. 25. Patru cară mocănești, patru chervane. . . poposiseră colbăite și obosite, parcă, de drum lung, pe paveaua de lespezi late a mănăstirii. HOGAȘ, DR. II, 39. Tînăra femeie fu urcată într-un car mocănesc. C. GANE, TR. V. 191. Căciulă mocănească. GR. S. V, 122. Un miros ce avea multă tărie din țuică, ceva amestecătură cu alte mirosuri, de mere, de prune, de căruță mocănească sau desagi. PREDA, Î. 77. Zestre mîndră-i încărca Și-nainte-o trimetea Cu car mare, mocănesc, Pe drumul împărătesc. TEODORESCU, P. P. 580. Și a încărcat 12 care mocănești. POP., ap. GCR II, 333, cf. ȘEZ. VI, 165. Un car mare mocănesc, Nalt în drig, mărunt în roate Cu doi boi moldovenești. MAT. FOLK. 121. Dă-mi și un cojoc mocănesc Să-ți dau un balton turcesc. ib. 162. Umplură și 19 care mocănești. PĂSCULESCU, L. P. 29. Port mocănesc cu fote. ALR II 3 322/531. Boala vine cu olacul și se duce cu carul mocănesc (= boala vine foarte ușor și pleacă foarte greu). Cf. ZANNE, P. II, 492. ◊ Cal mocănesc = cal scund de munte, cu coamă stufoasă și aspră. Cf. H I 34, IV 84, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Coamă mocănească = coamă groasă, cu firul aspru, specifică mai ales cailor de munte. Cf. DR. V, 293. Oaie mocănească (și substantivat, f.) = varietate de oaie țurcană. Cf. ENC. AGR., H I 34, CHEST. V 67/45. Porumb (sau păpușoi) mocănesc = varietate de porumb cu bobul mare. ȘĂINEANU, D. U., cf. PAMFILE, A. R. 68. (Regional) Mere mocănești = varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. BULET. GRĂD. BOT. I, nr. 3, 76. (Regional) Buz mocănesc = bucată de mămăligă umplută cu brînză și prăjită pe jeratic. ALR I 1 814/675. (Regional) Mlog mocănesc sau ploaie mocănească = timp ploios. ib. 1228/684. Trîntă mocănească = luptă corp la corp, la care partenerii se apucă de mîini, apropiindu-și picioarele, dreptul de dreptul sau stîngul de stîngul. Cf. PAMFILE, J. III, 43. 2. S. f. (De obicei art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans; mocancă (2). Îmi vine să pisez o mocănească să se cutremure pămîntul. PR. DRAM. 355. Nici un flăcău nu-l întrece la jocul sîrbesc de brîu. . ., la mocănească. C. STAMATI, P. 319. El norii frămîntă jucînd mocăneasca. EMINESCU, O. IV, 198. Toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:. . . Mocăncuță, mocăneasca. SEVASTOS, N. 282. Mocăneasca o jucau flăcăii aruncînd peste ciomag picioarele în opinci. PÎRVESCU, C. 23. Jocurile din Țepu sînt:. . . mocanca (mocăneasca), mușamaua. PAMFILE, J. I, 17. Mocăneasca în doi. VARONE, D. 116. Mocăneasca (danț) împrejur cu bătăi: iacă una, iacă două. H X 378, cf. 455, XI 234, MAT. FOLK. 1256. Bună ziua, mocane. – Mulțumim, ciobane. la să-m cînți cîntecu, Să-m sune opinca, Să-ți dau galbenu. (Se zice o mocănească). ANT. LIT. POP. I, 252, cf. ALR I 1 477/684. 3. S. f. (art.) (Prin sudul Mold.) Un anumit fel de cusătură cu motive naționale. Erau mai multe feluri de „cusături cu râuri” „drîmbescu, leșăscu . . . mocăniasca, șărpili”. DIACONU, VR. LVIII. – Pl.: mocănești. – Mocan¹ + suf. -esc.