2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană care are sarcina de a păzi intrarea unui edificiu public sau particular. 2. (În Evul Mediu) Dregător însărcinat cu paza Curții domnești (și cu alte treburi administrative, de protocol etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a Curții domnești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene ca hatman. 3. (Sport) Jucător care apără spațiul porții unei echipe de fotbal, handbal, hochei, polo etc. – Poartă + suf. -ar.

PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc. 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții domenești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri. – Poartă + suf. -ar.

PORTÁR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, unei instituții, unei case de locuit etc. V. ușier. Portarul în drum, i-a oprit Și-i numără-n poartă cu bățul. ARGHEZI, V. 187. Peste vreun ceas portarul îi vesti că domnul ministru nu mai vine azi. REBREANU, R. I 269. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. Jucătorul care apără poarta (la diferite jocuri sportive). 3. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Dregător ale cărui atribuții au variat de la păzitor al porții domnești pînă la însoțitor al solilor străini la domn, servind și ca interpret; p. ext. (cu reminiscențe în poezia populară) dregător înalt, funcționar domnesc. Cest domn bun, jupîn (cutare) El își are-o fată mare. Și mi-o cere-un portar-mare. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Portar de (sau de la) Suceava (sau al Sucevei) = titlu purtat pe vremea lui Ștefan cel Mare de guvernatorul Sucevei; comandant al oștirii și păzitor ăl cetății; hatman. Io Ștefan-voievod m-am pus la porunca lui, ca și portarul Sucevei. DELAVRANCEA, O. II 32.

PORTÁR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei întreprinderi, unei instituții sau a unei clădiri particulare. 2) Persoană care supraveghează intrarea într-un local public; ușier. 3) Jucător care apără poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poartă + suf. ~ar

portar m. 1. cel ce păzește poarta; 2. od. portar-bașa, Marele ușier, înnaltă funcțiune în Țările române și în Turcia, corespunzând lui capugi-bașa, introducător al palatului domnesc sau al Seraiului. [Lat. PORTARIUS].

portár m. (d. poartă saŭ lat. portarius, de unde și ngr. portáris). Vechĭ. Titlu unor funcționarĭ: în Țara Românească portaru cel mare (numit și portár-bașá, după turc. kapuğu-bașy, V. capugi-bașa), cel ce introducea la domn oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ (numit ușer în Mold.). Vel-portaru de Suceava (Mold.), șefu conduceriĭ armateĭ (înlocuit pe urmă pin hatman). – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portár s. m., pl. portári

portár s. m., pl. portári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTÁR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.) 3. (SPORT) (englezism) goalkeeper. (~ la fotbal.)

PORTAR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.)

PORTĂREA s. (înv.) portăriță. (~ la un bloc.)

portăriță s. v. PORTĂREASĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PORTAR subst. 1. – (Dm); – fiul lui Leuco (17 A II 260); -iul (Glos); -escul, Lupu (Pol 82). 2. Portărelul, C., munt. (Sd VII 505); -escu, olt. (Sd XVI; Î Div); -ești s.

Intrare: portar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portar
  • portarul
  • portaru‑
plural
  • portari
  • portarii
genitiv-dativ singular
  • portar
  • portarului
plural
  • portari
  • portarilor
vocativ singular
plural
Intrare: Portar
Portar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Portar
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)