portar sm [At: N. TEST. (1640), 59^v/9 / Pl: ~i / E: poartă¹ + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, instituții, case de locuit etc. Si: (înv) portirer (1). 2 (Înv) Boier însărcinat cu paza curții domnești care mai târziu avea și atribuții de protocol sau administrative Si: (înv) ușar. 3 (Înv; îs) Vel ~ (sau ~ mare) Șef al portarilor (2). 4 (Îs) (Vel) ~ de Suceava (sau Suceavă, al Sucevei, de cetatea Sucevei) Mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții moldovene care, mai târziu, a avut și comanda supremă a oștirii Si: (înv) hatman. 5 (La unele jocuri cu mingea) Jucător care apără spațiul porții pentru a evita primirea unui gol. 6 (Reg) Portărel (5).