20 de definiții pentru poreclă policră poriclă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s. f.] – Din sl. poreklo.

PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s. f.] – Din sl. poreklo.

PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. 2. (Învechit și popular) Nume de familie. Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. – Variante: (regional) polícră (DUMITRIU, N. I. 64), poríclă (MACEDONSKI, O. II 167), poríglă (RETEGANUL, P. III 18) s. f.

PORÉCLĂ ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei în batjocură) având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. 2) înv. Nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo

poreclă f. 1. supranume dat mai ales în bătaie de joc: noi am schimbat porecla în renume AL.; 2. supranume în genere: o falnică poreclă, un titlu de strămoș AL. [Slav. POREKLO].

poréclă f., pl. e (vsl. po-reklo, poreclă, d. rešti-rekon, a zice. V. pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Peneș Curcanu șĭ-a schimbat porecla în renume. – În vest și poriclă, polecră (Șez. 37, 16), policră, în Trans. și poriglă, în Bihor (Șez. 37, 130) prolícă, pl. icĭ.

cheaș sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Poreclă.

POLÍCRĂ s. f. v. poreclă.

POLÍCRĂ s. f. v. poreclă.

POLÍCRĂ s. f. v. poreclă.

PORÍCLĂ s. f. v. poreclă.

PORÍCLĂ s. f. v. poreclă.

PORÍCLĂ s. f. v. poreclă.

polícră, -crésc, V. poricl-.

polícră, (polecră), s.f. – (dial.) Poreclă; ciufulitură: „Moisenii sînt gîlcoi, așa li-i policra” (Papahagi, 1925). „La noi, tăte satele au câte o polecră” (idem: 315). – Din poreclă (< sl. poreklo, Miklosich, Cihac, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poréclă (-re-clă) s. f., g.-d. art. poréclei; pl. porécle

poréclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. poréclei; pl. porécle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORÉCLĂ s. v. nume de familie, patronim, patronimic.

PORÉCLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)

poreclă s. v. NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC.

PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poréclă (porécle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PORÉCLĂ s. f. (cf. sl. poreklo). v. supranúme.

Intrare: poreclă
  • silabație: -clă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poreclă
  • porecla
plural
  • porecle
  • poreclele
genitiv-dativ singular
  • porecle
  • poreclei
plural
  • porecle
  • poreclelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policră
  • policra
plural
  • policre
  • policrele
genitiv-dativ singular
  • policre
  • policrei
plural
  • policre
  • policrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poriclă
  • poricla
plural
  • poricle
  • poriclele
genitiv-dativ singular
  • poricle
  • poriclei
plural
  • poricle
  • poriclelor
vocativ singular
plural