8 definiții pentru patronimic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patronimic, ~ă sn, a [At: BARCIANU / Pl: ~ice / E: fr patronymique] 1-2 (Șîs Nume ~) (Nume) de familie. 3-4 (La unele popoare) (Nume după tată, format cu ajutorul unui sufix special) care este dat membrilor unei familii.

PATRONÍMIC adj. (și s.n.) Nume patronimic = a) (la vechii greci) nume format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special; b) (la unele popoare) nume de familie. [Cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos].

PATRONÍMIC I. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru). II. s. n. patronim. (< fr. patronymique, lat. patronymicus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice

patronímic adj. n., s. n. (sil. mf. patr-), pl. patronímice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRONÍMIC s. v. nume de familie.

PATRONIMIC s. nume de familie, (înv. și reg.) poreclă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PATRONÍMIC s. n. (< adj. patronimic, -ă, cf. fr. patronymique, lat. patronymicus, gr. patronymikos): nume de familie; nume pe care-l poartă după tată toți membrii unei familii, ca de exemplu Oprea, Niculescu, Manoliu, Guțu, Vișan, Stere, Ignat etc.

Intrare: patronimic (s.n.)
patronimic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pa-tro-ni-mic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patronimic
  • patronimicul
plural
  • patronimice
  • patronimicele
genitiv-dativ singular
  • patronimic
  • patronimicului
plural
  • patronimice
  • patronimicelor
vocativ singular
plural

patronimic (s.n.)

etimologie: