POPULAT, -Ă, populați, -te, adj. Care este locuit; care are (multă) populație; poporos. – V. popula.

POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc.; poporație, poporime. ♦ (Biol.) Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de animale sau plante care coexistă în aceeași arie geografică. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.

popolație sf vz populație

populat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 132 / Pl: ~ați, ~e / E: popula] 1 (D. teritorii, așezări) Care este locuit Si: plin, umplut, (înv) norodit, poporat, poporos, (îdt) populos (1), (îvr) norodos. 2 (Pex; d. teritorii, așezări) Cu o populație densă Si: plin, umplut, (înv) narodit, poporas, poporat, (îdt) populos (2), (îvr) norodos. 3 (Nob) La care participă o asistență numeroasă.

populație sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/20 / V: (înv) ~polație, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr population] 1 Totalitate a locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș Si: (îvp) obște, (îrg) poporime (1), (înv) norod, poporație (2). 2 (Rar; pex) Mulțime de oameni. 3 Seminție. 4 Trib. 5 Grup de indivizi aparținând unei specii de animale sau plante, care trăiesc într-o anumită regiune ori arie de răspândire a speciei respective și care au anumite caracteristici. corectat(ă)

populațiune sf vz populație

POPULAT, -Ă, populați, -te, adj. Care este locuit; cu populație (deasă); poporos. – V. popula.

POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.

POPULAT, -Ă, populați, -te, adj. Plin de populație; locuit. Munții erau mai populați și tot locuitorul a trebuit să-și aibă moșia sa. BĂLCESCU, O. I 137. ◊ Fig. Folclorul este populat cu nenumărate cîntece de iubire, de dor, de jale. BENIUC, P. 11.

POPULAȚIE s. f. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc. [Mantua] este oraș mare, populație are puțină. GOLESCU, Î. 129. – Variantă: populațiune (CARAGIALE, O. III 144) s. f.

POPULAȚIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o țară, dintr-o regiune etc. ♦ (Biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexistă în aceeași arie geografică. [Gen. -iei, var. populațiune s.f. / cf. fr. population].

POPULAȚIUNE s.f. v. populație.

POPULAȚIE s. f. 1. totalitatea locuitorilor dintr-o țară, regiune etc. ♦ ~ activă = totalitatea oamenilor ocupați în procesul muncii sociale. 2. (biol.) grup de indivizi înrudiți, dar genotipic diferiți, ai unei specii, delimitat în timp și spațiu. 3. ansamblul de indivizi supuși unui studiu statistic. (< fr. population)

POPULAT ~tă (~ți, ~te) (despre localități, regiuni etc.) Care este locuit cu populație. /v. a popula

POPULAȚIE ~i f. 1) Totalitate de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; popor. 2) biol. Totalitatea reprezentanților unei specii de plante sau de animale care trăiesc într-o anumită regiune geografică. [G.-D. populației; Sil. -ți-e] /<fr. population

populați(un)e f. 1. număr de locuitori într’o țară; 2. reunire de oameni din aceeaș țară, din acelaș oraș, de aceeaș condițiune.

*populațiúne f. (lat. populátio, -ónis). Totalitatea locuitorilor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ saŭ uneĭ localitățĭ: populațiunea Româniiĭ e de 20 milioane. Totalitatea oamenilor, animalelor saŭ plantelor care formează o categorie particulară: populațiunea școlară a unuĭ oraș, populațiunea funduluĭ mărilor. – Și -áție.

populație (desp. -ți-e) s. f., art. populația (desp. -ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (desp. -ți-i-)

populație (-ți-e) s. f., art. populația (-ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (-ți-i-)

populație s. f. (sil. -ți-e), art. populația (sil. -ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (sil. -ți-i-)

populație

a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină.

POPULAT adj. v. locuit.

POPULAȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ orașului.) 2. v. popor. 3. populație statistică v. colectivitate statistică.

POPULAT adj. locuit, (înv.) poporat, poporos, populos. (Un teritoriu ~.)

POPULAȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ Vienei.) 2. neam, popor, seminție, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.)

Populat ≠ nepopulat, pustiu