3 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

POPESC, -EASCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc.

POPESC, -EASCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc.

POPI, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.

POPI, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.

popesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: popă1 + -esc] 1 (Pfm) Preoțesc. 2 (Îrg; îs) Literă (sau slovă) ~ească Literă chirilică. 3 (D. oameni) Din neam de preot. 4 (D. voce) Cu timbru nazal ușor cântat, specific preoților. 5 (Lpl; îs) Bureți ~ești Ciuperca toxică Boletus calopus Si: (reg) bureți grași, ghebe, hribi. 6 (Reg; îs) Măr1 ~ Specie de măr foarte roditor. 7 (Reg; îs) Măr2 ~ Fructul de măr1 popesc (6). 8 (Reg; îs) Măr1 ~ de Cisnădie Specie de măr1 popesc (6) cultivat în sud-estul Transilvaniei. 9 (Reg; îas) Măr2 ~ Fruct de măr1 popesc (8) de Cisnădie. 10 (Reg; îs) Pară ~ească Specie de pere dulci și cu coaja galbenă. 11 (Reg; îs) Prună (sau poamă) ~ească Specie de prune mari și cu coaja alburie. 12 (Pan; irn) Extrem de mare1. 13 (Pan; irn) Extrem de bogat. 14 (Pan; irn) Extrem de intens.

popi3 vt [At: DDRF / Pzi: ~pesc / E: pop1] (Rar) A propti cu popi1 (1).

popi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~pesc / E: popă1] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoți (1). 3 vtf (Îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă1 (1). 5 vi (Îvr) A exercita funcția de preoteasă. 6 vt (Înv) A unge domn. 7 vi (Reg) A cobi.

popi1 i [At: A IV, 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

POPESC, -EASCĂ, popești, adj. (Popular și familiar; uneori cu sens depreciativ) De popă; preoțesc. Fiule, zise împăratul șerpilor cu un glas popesc, îmi pare bine, fiule. RETEGANUL, P. V 7. Frunză verde lemn domnesc, Am drăguț fecior popesc. HODOȘ, P. P. 67. ◊ Mere popești = specie de mere dulci și gustoase. Pere popești = specie de pere dulci, de culoare galbenă. ♦ Fig. (Despre unele obiecte sau acțiuni) Mare ca dimensiuni, ca proporții, ca intensitate. Se ștergea la ochi cu o basma popească. PAS, Z. I 28. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303.

POPI, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.

POPESC ~ească (~ești) pop. 1) Care este caracteristic pentru popi; de popă; preoțesc; păstoresc. 2) fig. (despre unele obiecte, acțiuni) Care este de dimensiuni sau de intensitate mare; zdravăn. Colac ~. /popă + suf. ~esc

A SE POPI mă ~esc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă

A POPI ~esc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă

popesc a. 1. ce ține de popă; 2. caligrafic: slovă popească; 3. (ironic) sforăitor: trage Ivan un somn de cele popești CR. ║ adv. popește, ca popii: carte nu știe, dar calcă popește PANN. (v. popă).

popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.

2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.

1) popésc, -eáscă adj. (d. popă, ca și vsl. popĭskŭ popesc, d. popŭ, popă). Fam. Preuțesc, de popă: haĭne popeștĭ. Fig. Zdravăn, țeapăn: prînz, somn popesc. Mare: buzunare popeștĭ. Slove popeștĭ, litere cirilice.

Ortografice DOOM

popesc (pop.) adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

+Popești-Leordeni (oraș) (desp. -le-or-) s. propriu n., g.-d. art. Popeștiului-Leordeni

popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, 3 sg. popește, imperf. 1 popeam; conj. prez. 1 sg. să popesc, 3 să popească

popesc (pop.) adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 să popească

popesc adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

popi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 sg. și pl. popească

Enciclopedice

POPEȘTI 1. Com. în jud. Argeș, situată în C. Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Teleorman; 2.451 loc. (2003). Expl. de petrol. Biserica Sf. Nicolae (1836-1843), în satul Palanga. 2. Com. în jud. Bihor, situată în zona Dealurilor Barcăului, pe râul Bistra; 8.522 loc. (2003). Stație finală de c. f. (în satul P.). Expl. de lignit (în satele Cuzap, Varviz, Vărzari, Voivozi) și de șisturi și nisipuri bituminoase (în satul Budoi). Satul P. apare menționat documentar în 1435. 3. Com. în jud. Iași, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei cu Pod. Central Moldovenesc; 4.193 loc. (2003). În satul P., menționat documentar în 1476, se află o biserică de zid cu hramul Sfinții Voievozi (1776, reparată în 1937 și 1947), una de lemn cu hramul Sfânta Treime (1700, cu pridvor adăugat în 1920 și tencuită la interior în 1947) și conacul „Cantacuzino-Pașcanu” (începutul sec. 18, cu transformări ulterioare care i-au dat o înfățișare neoclasică); bisericile Sfinții Voievozi (1785) și Sf. Nicolae (1857), în satul Doroșcani; bisericile Sfinții Împărați Constantin și Elena (1833) și Sf. Dumitru (1835), în satele Hărpășești și Obrejeni. 4. Com. în jud. Vâlcea, situată în NE Piemontului Oltețului, pe râul Luncavăț; 3.285 loc. (2003). Biserica de lemn cu dublu hram – Buna-Vestire și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1757), în satul Urși. 5. Com. în jud. Vrancea, situată în zona de contact a Subcarpaților Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de SE ale Dealului Deleanu; 3.084 loc. (2003). Centru viticol. 6. Sat care aparține orașului Mihăilești, jud. Giurgiu, pe terit. căruia au fost descoperite urmele unei așezări fortificate geto-dacice (sec. 2-1 î. Hr.), identificată ipotetic cu Argedava – important centru politic și reșed. unei căpetenii geto-dacice.

POPEȘTI-LEORDENI, com. în jud. Ilfov, pe dr. văii Dâmbovița; 14.052 loc. (2003). Uzină de anvelope și de articole tehnice din cauciuc; fabrică de fire și fibre artificiale. Termocentrala București-Sud. Preparate din carne. Sere legumicole. Creșterea bovinelor și porcinelor. Bisericile Sf. Alexandru (1672-1676) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1808, cu un tablou votiv pictat de Nicolae Polcovnicu). Curte boierească, fortificată cu ziduri înalte, aparținând marelui vornic Mihail Manu (sec. 18). Între 23 ian. 1981 și 10 apr. 1997, com. P.-L. a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

Sinonime

POPESC adj. v. clerical, duhovnicesc, ecleziastic, preoțesc.

POPESC adj. v. preoțesc.

POPI vb. v. păstori.

POPI vb. v. hirotonisi.

popesc adj. v. CLERICAL. DUHOVNICESC. ECLEZIASTIC. PREOȚESC.

POPESC adj. (BIS.) preoțesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăca haina ~.)

POPI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

popi vb. v. PĂSTORI.

Antonime

A popi ≠ a despopi, a răspopi

Arhaisme și regionalisme

popi1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

popi3, popesc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.

popésc, popească, adj. (pop.) Care aparține unui popă. – Din popă + suf. -esc.

Intrare: Popești
Popești
substantiv propriu (SP074MSP)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Popești
  • Popeștiul
plural —
  • Popeștii
genitiv-dativ singular
  • Popești
  • Popeștiului
plural —
  • Popeștilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: popesc
popesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popesc
  • popescul
  • popescu‑
  • popească
  • popeasca
plural
  • popești
  • popeștii
  • popești
  • popeștile
genitiv-dativ singular
  • popesc
  • popescului
  • popești
  • popeștii
plural
  • popești
  • popeștilor
  • popești
  • popeștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: popi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popi
  • popire
  • popit
  • popitu‑
  • popind
  • popindu‑
singular plural
  • popește
  • popiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popesc
(să)
  • popesc
  • popeam
  • popii
  • popisem
a II-a (tu)
  • popești
(să)
  • popești
  • popeai
  • popiși
  • popiseși
a III-a (el, ea)
  • popește
(să)
  • popească
  • popea
  • popi
  • popise
plural I (noi)
  • popim
(să)
  • popim
  • popeam
  • popirăm
  • popiserăm
  • popisem
a II-a (voi)
  • popiți
(să)
  • popiți
  • popeați
  • popirăți
  • popiserăți
  • popiseți
a III-a (ei, ele)
  • popesc
(să)
  • popească
  • popeau
  • popiră
  • popiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

popesc, popeascăadjectiv

  • 1. popular Care aparține unui popă, propriu, caracteristic unui popă, de popă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiule, zise împăratul șerpilor cu un glas popesc, îmi pare bine, fiule. RETEGANUL, P. V 7. DLRLC
    • format_quote Frunză verde lemn domnesc, Am drăguț fecior popesc. HODOȘ, P. P. 67. DLRLC
    • 1.1. Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Pere popești = soi de pere dulci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. popular Din neam de popă. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. figurat (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor. DEX '09 DEX '98
    • 1.5. figurat De dimensiuni, de proporții mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se ștergea la ochi cu o basma popească. PAS, Z. I 28. DLRLC
      • format_quote Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. DLRLC
etimologie:
  • Popă + -esc. DEX '98 DEX '09

popi, popescverb

  • 1. popular A (se) hirotonisi, a (se) preoți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. DLRLC
    • format_quote Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. DLRLC
    • format_quote Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303. DLRLC
etimologie:
  • popă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.