popesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: popă¹ + -esc] 1 (Pfm) Preoțesc. 2 (Îrg; îs) Literă (sau slovă) ~ească Literă chirilică. 3 (D. oameni) Din neam de preot. 4 (D. voce) Cu timbru nazal ușor cântat, specific preoților. 5 (Lpl; îs) Bureți ~ești Ciuperca toxică Boletus calopus Si: (reg) bureți grași, ghebe, hribi. 6 (Reg; îs) Măr¹ ~ Specie de măr foarte roditor. 7 (Reg; îs) Măr² ~ Fructul de măr¹ popesc (6). 8 (Reg; îs) Măr¹ ~ de Cisnădie Specie de măr¹ popesc (6) cultivat în sud-estul Transilvaniei. 9 (Reg; îas) Măr² ~ Fruct de măr¹ popesc (8) de Cisnădie. 10 (Reg; îs) Pară ~ească Specie de pere dulci și cu coaja galbenă. 11 (Reg; îs) Prună (sau poamă) ~ească Specie de prune mari și cu coaja alburie. 12 (Pan; irn) Extrem de mare¹. 13 (Pan; irn) Extrem de bogat. 14 (Pan; irn) Extrem de intens.

POPESC, -EASCĂ, popești, adj. (Popular și familiar; uneori cu sens depreciativ) De popă; preoțesc. Fiule, zise împăratul șerpilor cu un glas popesc, îmi pare bine, fiule. RETEGANUL, P. V 7. Frunză verde lemn domnesc, Am drăguț fecior popesc. HODOȘ, P. P. 67. ◊ Mere popești = specie de mere dulci și gustoase. Pere popești = specie de pere dulci, de culoare galbenă. ♦ Fig. (Despre unele obiecte sau acțiuni) Mare ca dimensiuni, ca proporții, ca intensitate. Se ștergea la ochi cu o basma popească. PAS, Z. I 28. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303.

POPESC ~ească (~ești) pop. 1) Care este caracteristic pentru popi; de popă; preoțesc; păstoresc. 2) fig. (despre unele obiecte, acțiuni) Care este de dimensiuni sau de intensitate mare; zdravăn. Colac ~. /popă + suf. ~esc

popesc a. 1. ce ține de popă; 2. caligrafic: slovă popească; 3. (ironic) sforăitor: trage Ivan un somn de cele popești CR. ║ adv. popește, ca popii: carte nu știe, dar calcă popește PANN. (v. popă).

2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.

1) popésc, -eáscă adj. (d. popă, ca și vsl. popĭskŭ popesc, d. popŭ, popă). Fam. Preuțesc, de popă: haĭne popeștĭ. Fig. Zdravăn, țeapăn: prînz, somn popesc. Mare: buzunare popeștĭ. Slove popeștĭ, litere cirilice.

popi³ vt [At: DDRF / Pzi: ~pesc / E: pop¹] (Rar) A propti cu popi¹ (1).

popi² [At: ANON. CAR. / Pzi: ~pesc / E: popă¹] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoți (1). 3 vtf (Îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă¹ (1). 5 vi (Îvr) A exercita funcția de preoteasă. 6 vt (Înv) A unge domn. 7 vi (Reg) A cobi.

popi¹ i [At: A IV, 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

POPI, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.

A SE POPI mă ~esc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă

A POPI ~esc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă

popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.

popesc (pop.) adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

popesc (pop.) adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

popesc adj. m., f. popească; pl. m. și f. popești

popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, 3 sg. popește, imperf. 1 popeam; conj. prez. 1 sg. să popesc, 3 să popească

popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 să popească

popi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 sg. și pl. popească

POPESC adj. v. preoțesc.

POPESC adj. v. clerical, duhovnicesc, ecleziastic, preoțesc.

popesc adj. v. CLERICAL. DUHOVNICESC. ECLEZIASTIC. PREOȚESC.

POPESC adj. (BIS.) preoțesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăca haina ~.)

POPI vb. v. păstori.

POPI vb. v. hirotonisi.

POPI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

popi vb. v. PĂSTORI.

A popi ≠ a despopi, a răspopi

popésc, popească, adj. (pop.) Care aparține unui popă. – Din popă + suf. -esc.

popi¹ interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

popi³, popesc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.