4 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor de către pești și a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.

pontă2 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr ponte] Persoană care joacă împotriva bancherului la ruletă sau la bacara.

pontă1 sf [At: DER / Pl: ~te / E: fr ponte] 1 Proces de eliminare și depunere a icrelor la pești, a ouălor la păsări, insecte, reptile etc. 2 (Ccr; lsg; csc) Icre depuse de pești sau ouă depuse de păsări, insecte, reptile etc. în urma pontei1 (1).

PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.

PÓNTĂ s. f. Depunerea ouălor de către păsări în cuib.

PÓNTĂ2 s.f. Cel care joacă contra bancherului (2) (la ruletă sau la bacara). [< fr. ponte].

PÓNTĂ1 s.f. (Biol.) Totalitatea ouălor depuse de o femelă. ♦ Depunerea ouălor de către păsări în cuib, de artropode și unii viermi sau a icrelor de către pești. [< fr. ponte < pondre – a oua].

PÓNTĂ s. f. depunere a ouălor în cuib, de către păsări, de artropode și de unii viermi, sau a icrelor de către pești. (< fr. ponte)

PÓNTĂ f. 1) Proces de depunere a ouălor sau a icrelor. 2) Ouă sau icre depuse în scopul procreației. /<fr. ponte

POANTÁ vb. I v. ponta3.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.

ponta2 [At: BĂLCESCU, ap. CADE / V: (înv) pun~ / Pzi: ~tez / E: fr pointer] 1 vt (Înv) A fixa o armă de foc în poziția necesară pentru ca proiectilul să atingă ținta. 2-3 vir (D. muncitori) A-și înregistra prezența la locul de muncă, pentru calcularea salariului. 4 vt A înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea calculării plății.

ponta1 [At: ALECSANDRI, T. 403 / V: pun~ / Pzi: ~tez / E: fr ponter] 1-2 vit (La jocuri de noroc) A juca pe o anumită sumă de bani Si: a miza, (înv) a pontarisi. 3 vi (Îe) A ~ pe mâna cuiva A miza pe cartea altuia fără a participa efectiv la joc.

ponta3 [At: ENC. VET. 697 / V: (rar) poan~ / Pzi: 3 ~tea / E: fr pointer „a avansa, a se ridica în poante”] 1 vi (D. câini de vânătoare) A se opri în loc, nemișcat, în anumite poziții caracteristice, când a găsit vânatul Si: a areta. 2 vt A pironi cu privirea animalul urmărit pentru a-l imobiliza.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

A PONTÁ1 ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

A PONTÁ2 ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTÁ3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).

*pontéz v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez). Joc contra bancheruluĭ la un joc de noroc: a ponta pe cincĭ francĭ. V. tr. A ponta cincĭ francĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontă s. f., g.-d. art. pontei; pl. ponte

pontă s. f., g.-d. art. pontei; pl. ponte

póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte

ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontea; conj. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze

ponta (a ~) vb., ind. prez. 3 pontea

pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONTA vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

PONTA vb. a areta. (Ogarul ~ vînatul.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ponta, pontez v. r. (d. copii) a arunca o bucată de plumb rotundă și plată în direcția grămezii de capace în jocul numit „capace”.

Intrare: pontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontă
  • ponta
plural
  • ponte
  • pontele
genitiv-dativ singular
  • ponte
  • pontei
plural
  • ponte
  • pontelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponta (areta)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poanta
  • poantare
  • poantat
  • poantatu‑
  • poantând
  • poantându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • poantea
(să)
  • poanteze
  • poanta
  • poantă
  • poantase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • poantea
(să)
  • poanteze
  • poantau
  • poanta
  • poantaseră
Intrare: ponta (miza)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
Intrare: ponta (prezența)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontă, pontesubstantiv feminin

  • 1. Proces de depunere a icrelor de către pești și a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

ponta, pontezverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. DEX '09 MDN '00
    sinonime: areta
    • 1.1. tranzitiv A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. DEX '09 MDN '00
etimologie:

ponta, pontezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A pune o sumă de bani la un joc de noroc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • format_quote În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. DLRLC
    • format_quote Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
    • format_quote tranzitiv (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • chat_bubble A ponta pe mâna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. DLRLC
      • format_quote Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114. DLRLC
  • 2. intranzitiv A participa la jocurile de noroc mizând. NODEX
    sinonime: paria
etimologie:

ponta, pontezverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. DEX '09 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.