4 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor de către pești și a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.

PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.

PÓNTĂ s. f. Depunerea ouălor de către păsări în cuib.

póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte

póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte

PÓNTĂ2 s.f. Cel care joacă contra bancherului (2) (la ruletă sau la bacara). [< fr. ponte].

PÓNTĂ1 s.f. (Biol.) Totalitatea ouălor depuse de o femelă. ♦ Depunerea ouălor de către păsări în cuib, de artropode și unii viermi sau a icrelor de către pești. [< fr. ponte < pondre – a oua].

PÓNTĂ s. f. depunere a ouălor în cuib, de către păsări, de artropode și de unii viermi, sau a icrelor de către pești. (< fr. ponte)

PÓNTĂ f. 1) Proces de depunere a ouălor sau a icrelor. 2) Ouă sau icre depuse în scopul procreației. /<fr. ponte

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTÁ, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

pontá (a ~) vb., ind. prez. 3 ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză

Intrare: pontă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pontă ponta
plural ponte pontele
genitiv-dativ singular ponte pontei
plural ponte pontelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponta (prezența)

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ponta pontare pontat pontând singular plural
pontea pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pontez (să) pontez pontam pontai pontasem
a II-a (tu) pontezi (să) pontezi pontai pontași pontaseși
a III-a (el, ea) pontea (să) ponteze ponta pontă pontase
plural I (noi) pontăm (să) pontăm pontam pontarăm pontaserăm, pontasem*
a II-a (voi) pontați (să) pontați pontați pontarăți pontaserăți, pontaseți*
a III-a (ei, ele) pontea (să) ponteze pontau ponta pontaseră
Intrare: ponta (areta)

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ponta pontare pontat pontând singular plural
pontea pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pontez (să) pontez pontam pontai pontasem
a II-a (tu) pontezi (să) pontezi pontai pontași pontaseși
a III-a (el, ea) pontea (să) ponteze ponta pontă pontase
plural I (noi) pontăm (să) pontăm pontam pontarăm pontaserăm, pontasem*
a II-a (voi) pontați (să) pontați pontați pontarăți pontaserăți, pontaseți*
a III-a (ei, ele) pontea (să) ponteze pontau ponta pontaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) poanta poantare poantat poantând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) poantea (să) poanteze poanta poantă poantase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) poantea (să) poanteze poantau poanta poantaseră
Intrare: ponta (miza)

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ponta pontare pontat pontând singular plural
pontea pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pontez (să) pontez pontam pontai pontasem
a II-a (tu) pontezi (să) pontezi pontai pontași pontaseși
a III-a (el, ea) pontea (să) ponteze ponta pontă pontase
plural I (noi) pontăm (să) pontăm pontam pontarăm pontaserăm, pontasem*
a II-a (voi) pontați (să) pontați pontați pontarăți pontaserăți, pontaseți*
a III-a (ei, ele) pontea (să) ponteze pontau ponta pontaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ponta (areta) pontat poanta

  • 1. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
    surse: DEX '09 MDN '00 intranzitiv unipersonal sinonime: areta
    • 1.1. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.
      surse: DEX '09 MDN '00 tranzitiv

etimologie:

ponta (miza) pontat

  • 1. A pune o sumă de bani la un joc de noroc.
    surse: DN DLRLC DEX '09 intranzitiv tranzitiv sinonime: miza pontarisi 4 exemple
    exemple
    • Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133.
      surse: DLRLC
    • În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110.
      surse: DLRLC
    • Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170.
      surse: DLRLC
    • (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133.
      surse: DLRLC tranzitiv
    • 1.1. A ponta pe mâna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia.
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.
        surse: DLRLC
  • 2. A participa la jocurile de noroc mizând.
    surse: NODEX intranzitiv sinonime: paria paria

etimologie:

ponta (prezența) pontat

  • 1. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj.
    surse: DEX '09 DLRLC DN tranzitiv intranzitiv
    • 1.1. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății.
      surse: DEX '09 NODEX tranzitiv

etimologie: