ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.

PONEGRIRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește își varsă focul împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.

ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-¹ + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.

ponigri v vz ponegri

PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigri (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.

PONIGRI vb. IV v. ponegri.

A PONEGRI ~esc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri

A SE PONEGRI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) [în]negri

ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].

ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.

ponegrire (desp. -ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri

ponegrire (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegririi; pl. ponegriri

ponegrire s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegririi, pl. ponegriri

ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, 3 sg. ponegrește, imperf. 1 ponegream; conj. prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească

ponegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească

ponegri vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 sg. și pl. ponegrească

PONEGRIRE s. v. calomniere.

PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

Ponegrire ≠ glorificare

PONEGRI vb. v. calomnia.

PONEGRI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A ponegri ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi