2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.

PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.

ponegrire sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 153 / Pl: ~ri / E: ponegri] 1 (Înv) Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă Si: defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, (îvp) hulire, (înv) ocărâre. 3 Bârfire.

PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește îșí varsă focal împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.

PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej.Pref. po- + negri.

PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej.Pref. po- + negri.

ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-1 + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.

PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigrí (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.

A SE PONEGRÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) [în]negri

A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri

ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].

ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ponegríre (-ne-gri-) s. f., g.-d. art. ponegrírii; pl. ponegríri

ponegríre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegrírii, pl. ponegríri

ponegrí (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegrésc, imperf. 3 sg. ponegreá; conj. prez. 3 să ponegreáscă

ponegrí vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegrésc, imperf. 3 sg. ponegreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponegreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONEGRIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

arată toate definițiile

Intrare: ponegrire
ponegrire substantiv feminin
  • silabație: -gri- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponegrire
  • ponegrirea
plural
  • ponegriri
  • ponegririle
genitiv-dativ singular
  • ponegriri
  • ponegririi
plural
  • ponegriri
  • ponegririlor
vocativ singular
plural
Intrare: ponegri
  • silabație: -gri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponegri
  • ponegrire
  • ponegrit
  • ponegritu‑
  • ponegrind
  • ponegrindu‑
singular plural
  • ponegrește
  • ponegriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ponegresc
(să)
  • ponegresc
  • ponegream
  • ponegrii
  • ponegrisem
a II-a (tu)
  • ponegrești
(să)
  • ponegrești
  • ponegreai
  • ponegriși
  • ponegriseși
a III-a (el, ea)
  • ponegrește
(să)
  • ponegrească
  • ponegrea
  • ponegri
  • ponegrise
plural I (noi)
  • ponegrim
(să)
  • ponegrim
  • ponegream
  • ponegrirăm
  • ponegriserăm
  • ponegrisem
a II-a (voi)
  • ponegriți
(să)
  • ponegriți
  • ponegreați
  • ponegrirăți
  • ponegriserăți
  • ponegriseți
a III-a (ei, ele)
  • ponegresc
(să)
  • ponegrească
  • ponegreau
  • ponegri
  • ponegriseră
ponigri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)