2 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A deplasa un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A împinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A deplasa un fluid prin respingerea sau aspirarea lui cu ajutorul unei pompe. Nenorociții... marinari trebuie să pompeze ziua și noaptea apa care se furișează printre încheieturi. BART, S. M. 49. ◊ (Prin analogie) Inima pompează sîngele în artere.Fig. Aci el nu însemna nimic pentru nimeni: un trecător, o cifră; după dînsul venea altul, înaintea lui trecea altul, lîngă el alții, mereu alții... Mulțime pompată dintr-un izvor nesăcătuit. C. PETRESCU, O. P. I 18. ◊ Expr. (Familiar) A pompa (de undeva) bani = a stoarce (de undeva) bani fără încetare.

POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (Fam.) A presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].

POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)

A POMPÁ ~éz tranz. (lichide sau gaze) A deplasa (înăuntru sau dinăuntru) cu ajutorul unei pompe; a refula. /<fr. pomper

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mâna sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mâna sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

PÓMPĂ2, (2) pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și ceremonialul înmormântărilor; servicii funerare. – Din lat. pompa, fr. pompe.

PÓMPĂ2, pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.

PÓMPĂ2, (2) pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu (sărbătoresc); p. ext. fast, lux, strălucire, splendoare. învingătorul Rareș intră cu mare pompă în Suceava. GANE, N. II 88. Bătrînul a plîns și apoi l-a îngropat cu toată pompa cuvenită într-un cimitir din Craiova. ANGHEL, PR. 129. Împrotiva obiceiului său, Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. NEGRUZZI, S. I 148. Junele nostru-mpărat Vrînd să plece-n vînătoare Cu tineri, cu pompă mare, S-a sculat, s-a gătit bine, S-a armat cum se cuvine. TEODORESCU, P. P. 170. ♦ (Neobișnuit) înfățișare sărbătorească. Ființa funcționarilor civili și militari, toți inmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (În expr.) Pompe funebre = serviciu însărcinat cu pregătirea și efectuarea înmormîntărilor.

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Aparat compus dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mîna sau mecanic, folosit pentru a deplasa un fluid dintr-un spațiu în altul. Pompele de țiței lucrau singure, automat, invizibil. DUMITRIU, P. F. 69. Să punem pompă ca să facem irigație. SADOVEANU, P. M. 134. Corăbierii, pogorîndu-se îndată în fundul corăbiei, au început a scoate apa cu pompe. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Pompă aspiratoare v. aspirator2. Pompă aspiratoare-respingătoare v. respingător. Pompă pneumatică v. pneumatic. Pompă de incendiu = pompă cu care se aruncă apă la distanță, spre a stinge incendiile, v. tulumbă. ♦ Aparat de pompare adaptat la puțuri; cișmea. De afară se auzi șiroind robinetul pompei din curte și cum Bedros sufla împroșcînd apa. DUMITRIU, N. 261. La pompa de apă, pînă la zece metri în jur, erau băltoace mari. MIHALE, O. 14 Se rezemase de zidul pompei cu apă și se uita în gol, fără clipire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.

PÓMPĂ2 s.f. 1. Lux, fast, strălucire; alai, suită sărbătorească. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. [Cf. fr. pompe, lat. pompa].

PÓMPĂ1 s.f. Aparat cu care se poate extrage un fluid dintr-un loc pentru a-l deșerta în alt loc. ♦ Cișmea din care se scoate apa prin pompare. [< fr. pompe, it. pompa].

PÓMPĂ1 s. f. 1. mașină de forță, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spațiu într-altul. 2. cișmea din care se scoate apa din pompare. (< fr. pompe)

PÓMPĂ2 s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa)

PÓMPĂ2 ~e f. 1) Paradă plină de fast într-o ceremonie. ◊ ~e funerale serviciu care se ocupă cu organizarea înmormântărilor. 2) Frumusețe plină de strălucire; splendoare; fast. /<lat. pompa, fr. pompe

PÓMPĂ1 ~e f. Instrument sau mecanism care servește la deplasarea (înăuntru sau dinăuntru) a unui fluid. ◊ ~ de incendiu instalație pentru stingerea incendiilor cu apă. ~ de vid aparat pentru evacuarea gazelor sau aburilor dintr-un spațiu închis (cu scopul de a obține vid). /<fr. pompe

pompă f. 1. preparative mărețe, luxoase: pompa unei ceremonii; 2. fig. nobleță, măreție: pompa stilului; 3. pl. vanități, plăceri: a renunța la pompele lumești; pompe funebre, administrațiune ce se însărcinează cu înmormântările în orașele cele mari.

pompă f. 1. tulumbă, mașină de ridicat apa, pusă în mișcare cu brațul ori cu aburi; 2. (de incendii), aparat ce servă a arunca apă asupra unui edificiu incendiat.

arată toate definițiile

Intrare: pompa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pompa
  • pompare
  • pompat
  • pompatu‑
  • pompând
  • pompându‑
singular plural
  • pompea
  • pompați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pompez
(să)
  • pompez
  • pompam
  • pompai
  • pompasem
a II-a (tu)
  • pompezi
(să)
  • pompezi
  • pompai
  • pompași
  • pompaseși
a III-a (el, ea)
  • pompea
(să)
  • pompeze
  • pompa
  • pompă
  • pompase
plural I (noi)
  • pompăm
(să)
  • pompăm
  • pompam
  • pomparăm
  • pompaserăm
  • pompasem
a II-a (voi)
  • pompați
(să)
  • pompați
  • pompați
  • pomparăți
  • pompaserăți
  • pompaseți
a III-a (ei, ele)
  • pompea
(să)
  • pompeze
  • pompau
  • pompa
  • pompaseră
Intrare: pompă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pompă
  • pompa
plural
  • pompe
  • pompele
genitiv-dativ singular
  • pompe
  • pompei
plural
  • pompe
  • pompelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)