10 definiții pentru pomăzui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomăzui vt [At: CORESI, L. 412/3 / Pzi: ~esc / E: slv помазати] (Înv) 1 A mirui1 clerici, domnitori etc. 2 (Pex) A boteza. 3 A consfinți.

POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.

pomăzuĭésc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge; bg. po-mazvam, rus. po-mázatĭ, a unge la botez, mázatĭ, a unge, mazĭ, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, întăresc. V. miruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pomăzuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 să pomăzuiáscă

pomăzuí (a învesti în funcție, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăzuiáscă

pomăzuesc, -uiască 3 conj., -iuam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb.1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu.Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomăzuí, pomăzuiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinți, a consacra.

Intrare: pomăzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomăzui
  • pomăzuire
  • pomăzuit
  • pomăzuitu‑
  • pomăzuind
  • pomăzuindu‑
singular plural
  • pomăzuiește
  • pomăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăzuiesc
(să)
  • pomăzuiesc
  • pomăzuiam
  • pomăzuii
  • pomăzuisem
a II-a (tu)
  • pomăzuiești
(să)
  • pomăzuiești
  • pomăzuiai
  • pomăzuiși
  • pomăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăzuiește
(să)
  • pomăzuiască
  • pomăzuia
  • pomăzui
  • pomăzuise
plural I (noi)
  • pomăzuim
(să)
  • pomăzuim
  • pomăzuiam
  • pomăzuirăm
  • pomăzuiserăm
  • pomăzuisem
a II-a (voi)
  • pomăzuiți
(să)
  • pomăzuiți
  • pomăzuiați
  • pomăzuirăți
  • pomăzuiserăți
  • pomăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăzuiesc
(să)
  • pomăzuiască
  • pomăzuiau
  • pomăzui
  • pomăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)