10 definiții pentru polua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul înconjurător să fie viciate de substanțe reziduale, deșeuri etc., cu modificarea, echilibrului natural și efecte dăunătoare asupra organismelor vii; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediu de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.

POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].

POLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe nocive. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr. polluer)

A POLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurități dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia. /<fr. polluer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 polueáză, 1 pl. poluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 poluéze (-lu-e-); ger. poluấnd (-lu-ând)

poluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. poluéz, 3 sg. și pl. polueáză, 1 pl. poluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. poluéze (sil. -lu-e-); ger. poluând (sil. -lu-ând)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLUÁ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)

POLUA vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)

A polua ≠ a depolua, a epura, a purifica

Intrare: polua
  • silabație: -lu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polua
  • poluare
  • poluat
  • poluatu‑
  • poluând
  • poluându‑
singular plural
  • poluea
  • poluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poluez
(să)
  • poluez
  • poluam
  • poluai
  • poluasem
a II-a (tu)
  • poluezi
(să)
  • poluezi
  • poluai
  • poluași
  • poluaseși
a III-a (el, ea)
  • poluea
(să)
  • polueze
  • polua
  • poluă
  • poluase
plural I (noi)
  • poluăm
(să)
  • poluăm
  • poluam
  • poluarăm
  • poluaserăm
  • poluasem
a II-a (voi)
  • poluați
(să)
  • poluați
  • poluați
  • poluarăți
  • poluaserăți
  • poluaseți
a III-a (ei, ele)
  • poluea
(să)
  • polueze
  • poluau
  • polua
  • poluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)