3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLONÉZĂ, poloneze, s. f. Dans național polonez; p. ext. compoziție muzicală inspirată din acest dans. Poloneză de Chopin.

POLONÉZĂ s.f. Dans național polonez în trei timpi, având un caracter marțial, sărbătoresc; melodia acestui dans. ♦ Compoziție muzicală inspirată de acest dans. [Cf. fr. polonaise].

POLONÉZĂ2 ~e f. mai ales art. 1) Dans ceremonios (originar din Polonia), răspândit, mai ales, ca dans de societate, executat într-un tempo moderat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziție instrumental-corală având la bază ritmul acestui dans. /<fr. polonais

POLONÉZĂ1 f. mai ales art. Limba polonezilor. /<fr. polonais

poloneză f. 1. danț numit obișnuit polcă; 2. talie prelungită deasupra rochii; 3. pl. ghete înalte de damă.

POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau polonezilor (1), privitor la Polonia ori la polonezi; polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și presărat cu miez de nucă. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Sortiment de cârnați proaspeți preparați din carne de vită și de porc, afumată la cald și apoi fiartă; (fam.) poliș. – Din fr. polonais.

polonez, ~ă [At: CR (1848), 31/14 / Pl: ~i, ~e / E: fr polonais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Poloniei Si: polon (1-2), (îvp) leah (1-2), (îrg) poleac (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Polonia Si: polon (3-4), (îrg) poleac (3-4). 5 smp Populație care locuiește în Polonia Si: poloni (5), (îrg) poleaci (5). 6-7 a Care aparține (Poloniei sau) polonezilor (5) Si: polon (6-7), (îrg) poleac (6-7), polecesc (1-2), (înv) leșesc (1-2), polonesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Polonia sau) la polonezi (5) Si: polon (8-9), (îrg) poleac (8-9), polecesc (3-4), (înv) leșesc (3-4), polonesc (3-4). 10-11 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limbă) vorbită de poloni (5) Si: polonă (10-11). 12 a (Îs) Covrig ~ Produs de patiserie în formă de colăcel, preparat din aluat de cozonac, presărat cu nucă și îmbibat cu sirop de zahăr. 13 sfa Dans de origine poloneză, în tempo moderat, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului. 14 sfa Melodie după care se execută poloneza (12). 15 sf Compoziție muzicală instrumentală în trei timpi, a compozitorilor romantici Vz polcă1 (2). 16 sm Sortiment de mezel proaspăt de forma unui cârnat, din carne de vită și porc, tocată fin, afumată la cald și apoi fiartă Si: (fam) poliș. 17 sf Haină sau rochie femeiască strânsă pe talie, purtată în trecut Vz polcă2. 18 sf (Înv) Material textil subțire pentru căptușeli. 19 sfp (Înv) Ghete femeiești cu carâmb înalt.

POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (fam.) poliș. – Din fr. polonais.

POLONÉZ1, -Ă, polonezi, -e, adj. Din Polonia, al Poloniei, polon. [Miron Costin] întîmpină pe domn cu veste plăcută, cînd acesta călca hotarul polonez. BĂLCESCU, O. I 183.

POLONÉZ2, -Ă, polonezi, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd populației de bază a Poloniei sau originară din această țară. Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga și era poloneză. NEGRUZZI, S. I 44.

POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)

POLONÉZ2 (~i, ~e) Care aparține Poloniei sau populației ei; din Polonia. /<fr. Polonais

POLONÉZ1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară din Polonia. /<fr. Polonais

polon(ez) a. și m. 1. locuitor din Polonia; 2. ce ține de această țară sau de locuitorii săi.

*polonéz, -ă s. și adj. (fr. Polonais). Polon. S. f. (fr. polonaise). Un fel de dans care consistă dintr’o plimbare cu dama la braț. Melodia după care se execută pașiĭ acesteĭ plimbărĭ. Un fel de rochie care se prelungește maĭ sus de cingătoare. Ghete poloneze, un fel de ghete femeĭeștĭ maĭ înalte de cît cele obișnuite (ca în aniĭ 1915-17).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polonéză (limbă) s. f., g.-d. art. polonézei

polonéză (limba) s. f., g.-d. art. polonézei

polonéz adj. m., s. m., pl. polonezi; adj. f., s. f. polonéză, pl. polonéze

polonéz s. m., adj. m., pl. polonézi; f. sg. polonéză, g.-d. art. polonézei, pl. polonéze

arată toate definițiile

Intrare: poloneză (dans)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polone
  • poloneza
plural
  • poloneze
  • polonezele
genitiv-dativ singular
  • poloneze
  • polonezei
plural
  • poloneze
  • polonezelor
vocativ singular
  • polone
  • polonezo
plural
  • polonezelor
Intrare: poloneză (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polone
  • poloneza
plural
  • poloneze
  • polonezele
genitiv-dativ singular
  • poloneze
  • polonezei
plural
  • poloneze
  • polonezelor
vocativ singular
  • polone
  • polonezo
plural
  • polonezelor
Intrare: polonez (adj.)
polonez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polonez
  • polonezul
  • polonezu‑
  • polone
  • poloneza
plural
  • polonezi
  • polonezii
  • poloneze
  • polonezele
genitiv-dativ singular
  • polonez
  • polonezului
  • poloneze
  • polonezei
plural
  • polonezi
  • polonezilor
  • poloneze
  • polonezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poloneză (dans)

  • 1. Dans de origine poloneză, în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

polonez (adj.)

  • 1. Care aparține Poloniei sau polonezilor, privitor la Polonia ori la polonezi; polon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: polon (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • [Miron Costin] întîmpină pe domn cu veste plăcută, cînd acesta călca hotarul polonez. BĂLCESCU, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și presărat cu miez de nucă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) substantivat feminin (la) singular Limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

polonez, -ă (persoană) poloneză

  • 1. Persoană care face parte din populația Poloniei sau este originară de acolo; polon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: polon, -ă (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga și era poloneză. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC

etimologie: