4 intrări
46 de definiții
din care- explicative DEX (23)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (3)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
- sinonime (8)
Explicative DEX
POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
POLEI2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
POLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (Fin.) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ♦ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. – Din it. polizza.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
polei4 [At: (a. 1654) GCR I, 173/7 / V: (îrg) ~lii, (înv) ~li / Pzi: ~esc, (înv) polei / E: slv полиѣти] 1 vt (Cu determinările „cu aur”, „cu argint”) A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau argint cu scopul înfrumusețării sau protejării lor. 2 vt (Reg) A acoperi vasele de aramă cu var. 3 vt A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată. 4-5 vtr (Fig) A (se) cizela. 6-7 vtr (Fig) A (se) dezvolta. 8 vt (Fig) A prezenta o situație, o idee, un aspect etc. într-o lumină mai favorabilă. 9-10 vtrp A (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. 11-12 vtr (A face să strălucească sau) a străluci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poli1 v vz polei4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poli-2 [At: ALEXI, W. / E: fr poly-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Mai mulți. 2 Multiplu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polii v vz polei4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliță1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 24/1 / A și: (reg) poliță / Pl: ~țe, ~ți / E: slv полица] 1 Suport de scândură orizontal pe perete, ușă, într-un dulap etc. sau suspendat de grindă la stână, pe care se așază obiecte, alimente etc. Si: (reg) policer (1), polț. 2 (Pex) Obiect de mobilier cu polițe (1) Si: colțar, etajeră, raft, (reg) policer (2). 3 (Reg) Firidă. 4 (Reg; pan) Scândură pe care se stă într-un leagăn sau într-un scrânciob. 5 (Reg; pex) Scrânciob. 6 (Reg; pan) Raft pe care se așază stupii Si: (reg) scânduriță. 7 (Reg; pan) Bancă fixată afară la poarta caselor țărănești Si: (pop) laviță. 8 (Reg; pan) Pervaz. 9 (Reg; pan) Scândură pe care se sprijină și se învârtește prâsnelul morii. 10 (Pan) Parte de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor Si: (reg) plevicioară, podhorniță, plevioară (4). 11 (Reg; pan) Parte de jos a jujeului, care se trece pe sub gâtul porcului. 12 (Pop; pan) Cormană la plug. 13 (Înv) Piedestal. 14 Formă de relief pe versanții văilor erodate dintr-o regiune cu structură tabulară, care se prezintă ca o treaptă la o anumită înălțime deasupra fundului văii. 15 (Reg) Loc plan pe vârful unui munte. 16 (Reg) Strat plan de piatră într-o stâncă, în fața unei prăpăstii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliță2 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/29 / Pl: ~țe, (îvp) ~ți / E: ngr πόλιτσα, it polizza] 1 (Fin) Act prin care creditorul dispune ca debitorul său să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia, la data și locul stabilit Si: cambie, trată, (înv) obligă, sinet, (gmî) vecsel. 2 (Îs) ~ în alb Poliță (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. 3 (Fam; îlv) A plăti (cuiva) ~ța (sau o ~) A se răzbuna. 4 (Rar; îe) A face (pe cineva) ~ A trimite pe cineva de la unul la altul. 5 (Îs) ~ de încărcare Document care însoțește transportul mărfurilor pe apă Si: conosament. 6 (Îs) ~ de asigurare Document al unei instituții de asigurare prin care aceasta certifică încheierea și condițiile unui contract de asigurare a vieții, a bunurilor cuiva. 7 (Reg) Libret de economii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POLEI 2, poleiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi (un material sau un obiect) cu un strat subțire de aur sau de argint, a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hîrtie colorată etc. (Mai ales în metafore și comparații) Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. 2. Fig. A îmbrăca într-o lumină aurie sau argintie, a da un luciu strălucitor, a face să strălucească. Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. ◊ Refl. Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor... bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. ♦ A înfrumuseța, uneori nemotivat, o situație, un aspect, o idee. A polei realitatea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar capitalist) Cambie. N-avea chef de vorbă azi: două polițe protestate. AGÎRBICEANU, S. P. 138. Polița cerealistului o avea în buzunar, cu scadența pentru mîine. REBREANU, R. I 46. Am trebidt să iau o datorie a lui pe seama mea și să dau poliță ca să nu-l închiză. BĂLCESCU, la GHICA, A. 538. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În expr.) Poliță de asigurare = contract încheiat de cineva cu o societate de asigurare și cuprinzînd drepturile și obligațiile părților contractante.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚĂ1, polițe și poliți, s. f. Scîndură fixată orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte; raft. Și toate cărțile pe poliți păreau c-ascultă și se miră! GOGA, C. P. 10. Ochii Zoiței se îndreptară înspre polița de după ușă. Dădu acolo peste o oală cu zamă, în care pluteau cîteva fire de fasole. BUJOR, S. 107. O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță, sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚĂ s. f. 1. trată. 2. ~ de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o ~ = a răzbuna. (< it. polizza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A POLEI ~iesc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a sufla; a spoi. 2) fig. (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul). 3) fig. (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseța. /<sl. polijati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLIȚĂ2 ~e f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ◊ ~ în alb poliță pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o ~ a se răzbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliței] /<it. polizza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLIȚĂ1 ~e f. 1) Suport de scândură așezat în poziție orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se țin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliței] /<sl. polica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleì v. 1. a lustrui; 2. a acoperi cu un strat de metal lucitor: s’o poleiască cu aur; 3. fig. a împodobi, a sclivisi. [Lat. POLIRE, printr’un intermediar slav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliță f. 1. scândură de așezat ceva pe dânsa; 2. etajeră, raft de bibliotecă; 3. partea de jos a jugului. [Slav. POLIȚA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliță f. 1. bilet prin care se obligă cineva a plăti o sumă la termenul prescris; 2. contract prin care o societate de asigurare se îndatorește a indemniza de o pagubă eventuală. [It. POLIZZA, printr’un intermediar grec modern].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleĭésc v. tr. (vsl. po-lĭeĭon, revărs, politi, a revărsa. V. leit). Acoper cu poleĭală, cu văpsea aurie saŭ argintie: a polei cu aur, cu argint. Fig. Cĭoplesc, civilizez: acest om s’a poleit pin lume.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) póliță și (Olt.) -íță f., pl. e (vsl. polica, poliță, dim. d. pola, margine, poală; bg. rus. polica. V. poală). Scîndură fixată orizontal (pe un părete saŭ într’un dulap) ca să poțĭ pune ceva pe ĭa. (O etajeră se compune din maĭ multe polițe). V. raft, corlată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) póliță f., pl. e (ngr. pólitza, d. it. pólizza, poliță, care vine d. gr. apódeixis, probă; pv. cat. polissa, fr. police, sp. póliza). Hîrtie pin care te obligĭ să plăteștĭ cuĭva o sumă anumită de banĭ la un termin fix în schimbu unuĭ serviciŭ pe care ți l-a făcut (împrumut, asigurare, marfă pe credit ș. a.). Se zice și bilet la ordin, cambie și trată. V. bilet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
polei1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, 3 sg. poleiește, imperf. 1 poleiam; conj. prez. 1 sg. să poleiesc, 3 să poleiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poliță s. f., g.-d. art. poliței; pl. polițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polei2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, imperf. 3 sg. poleia; conj. prez. 3 să poleiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poliță s. f., g.-d. art. poliței; pl. polițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polei vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, imperf. 3 sg. poleia; conj. prez. 3 sg. și pl. poleiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poliță (mobilă, act) s. f., g.-d. art. poliței; pl. polițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiesc, conj. poleiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poleiesc, -eiască 3 conj., -eiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
polei (poleiesc, poleit), vb. – A suri, a acoperi cu un strat subțire de metal. Megl. puliăés, puliăiri. Sl. polijati „a risipi” (Tiktin). Legătura cu gr. ψυλλεῖον printr-o var. ionică σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabilă. Cf. lei. – Der. poleială, s. f. (aurire; lustru superficial; foiță de metal, strălucire); poleitor, s. m. (cel care poleiește); poleitură, s. f. (poleire; obiect poleit); polei, s. n. (strat subțire de gheață), cf. sl. polediti sę „a se acoperi cu polei” și polegniță.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poliță (polițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poliță (polițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
Polite = Polites.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POJARUL POLIȚEI, peșteră fosilă, situată în m-ții Bihor (M-ții Apuseni), la 1.000 m alt., în apropierea peșterii Scărișoara, în arealul com. Gârda de Sus. Considerată peștera cea mai frumos ornamentată din România, cu formații concreționare detritice și cristale de calcit, de o mare varietate. Numeroase stalagmite (unele cu înălțimi de peste 8 m și diametrul de 6 m), stalactite, blocuri de prăbușire etc. Declarată monument al naturii (1952); inclusă în Parcul Natural al M-ților Apuseni. Greu accesibilă. Intrarea turiștilor este interzisă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a avea o poliță de plătit cuiva expr. a urmări să se răzbune pe cineva
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polei, poleiesc v. t. (intl.) a aresta, a închide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
POLEI vb. a sufla, (înv. și pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLIȚĂ s. cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLIȚĂ s. v. cormană, răsturnătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLIȚĂ s. 1. v. etajeră. 2. v. raft. 3. v. policioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEI vb. a sufla, (înv. și pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliță s. v. CORMANĂ. RĂSTURNĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȚĂ s. 1. etajeră, (reg.) policer. (~ pentru cărți.) 2. raft, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.) 3. (TEHN.) policioară, (reg.) preghiță, primblă, salbă, (Bucov. și Maram.) podhorniță. (~ jugului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȚĂ s. (FIN.) cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (germanism înv.) vecsel.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polei, poleiescverb
- 1. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. DEX '09 DLRLC
- Moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. DLRLC
- 1.1. A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. DEX '09 DLRLC
-
- 2. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. DEX '09 DLRLCsinonime: străluci
- Luna iese deasupra codrilor la răsărit și poleiește cîmpiile în vale și Moldova depărtată, pe prund. SADOVEANU, O. I 76. DLRLC
- Și cum gîndea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și-atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
- Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
- Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor... bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61. DLRLC
- Cît ai clipi, trunchiurile neclintite și netede ale brazilor se poleiră de o lumină curată și rece. HOGAȘ, M. N. 92. DLRLC
- 2.1. A prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. DEX '09 DLRLCsinonime: înfrumuseța
- A polei realitatea. DLRLC
-
-
etimologie:
- polijati DEX '09
poliță, polițesubstantiv feminin
- 1. Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI
- N-avea chef de vorbă azi: două polițe protestate. AGÎRBICEANU, S. P. 138. DLRLC
- Polița cerealistului o avea în buzunar, cu scadența pentru mîine. REBREANU, R. I 46. DLRLC
- Am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea și să dau poliță ca să nu-l închiză. BĂLCESCU, la GHICA, A. 538. DLRLC
- A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
- Poliță de asigurare = document emis de către un asigurător, prin care se certifică încheierea unui contract de asigurare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI
etimologie:
- polizza DEX '09 DEX '98 MDN '00 Șăineanu, ed. VI
poliță, polițesubstantiv feminin
- 1. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VIsinonime: corlată etajeră policer policioară raft diminutive: policioară
- Și toate cărțile pe poliți păreau c-ascultă și se miră! GOGA, C. P. 10. DLRLC
- Ochii Zoiței se îndreptară înspre polița de după ușă. Dădu acolo peste o oală cu zamă, în care pluteau cîteva fire de fasole. BUJOR, S. 107. DLRLC
- O ceapă, un usturoi și-o bucată de mămăligă rece din poliță, sînt destul pentru o nevastă tînără ca tine. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
- 1.1. Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. DEX '09 DEX '98 NODEX
-
- 2. Stinghia inferioară a jugului. DER Șăineanu, ed. VI
- 3. Cormană. DERsinonime: cormană
etimologie:
- polica DEX '09 DEX '98 NODEX