21 de definiții pentru raft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.

RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.

RAFT2, rafturi, s. n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht.

RAFT2, rafturi, s. n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht.

raft1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: tc raf (dal raft)] 1 Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere. 2 (Reg) Firidă (1).

raft2 sn [At: VARLAAM, C. 366 / V: raht, reht / Pl: ~uri / E: tc raht] (Înv; mpl) 1 Harnașament de lux. 2 Panglică. 3 Ciucure (1).

RAFT2, rafturi, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Harnașament de lux. Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai. Ce lași tu drumul Ș-apuci colnicul? Ori zeaua te-apasă, Ori șaua te-ndeasă, Ori frîul cu fluturi, Ori scumpele rafturi. ALECSANDRI, P. P. 63.

RAFT1, rafturi, s. n. Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere (în special la magazine). În cele mai multe rafturi se înșirau sticle de băuturi. DUMITRIU, P. F. 48. Dacă ar fi fost un cetitor, ar fi avut acum în rafturile bibliotecii prietinii cei mai devotați. SADOVEANU, E. 43. Se vedea un perete întreg, îmbrăcat cu rafturi de cărți. C. PETRESCU, Î. II 186.

RAFT ~uri n. Poliță într-un dulap sau de-a lungul unui perete. /<ucr. raf(t)

RAFT s.n. (Mold., ȚR) Harnașament de lux. A: Nu era ei acolo griji de pluguri, de boi, nice de cai cu rafturi scumpe. VARLAAM. Era împodobiti cu hașele și cu rahturi de argint. ILIODOR; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. B: Vezi cîte un om, fiind călare pre cal bun, împodobit cu rafturi. MĂRG. 1691, 19r. Caii și catîrile poartă rafturi poleite. MĂRG. 1746, 24v; cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRG 1691, 23v; PAN., 40v; NEAGOE; MĂRG. 1746, 19r. Variante: raht (ILIODOR). Etimologie: tc. raht. Cf. t a c î m (1).

raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT].

raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră].

1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux.

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raft (poliță, harnașament) s. n., pl. ráfturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft < per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht.Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat).

raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RAFT [ræft], George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din sec. 20 („Scarface”).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat.

Intrare: raft
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raft
  • raftul
  • raftu‑
plural
  • rafturi
  • rafturile
genitiv-dativ singular
  • raft
  • raftului
plural
  • rafturi
  • rafturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)