11 definiții pentru vecsel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

vecsel sn [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 44 / V: (reg) vecs (Pl: vecsuri), ~săl (Pl: ~săluri), ~sălă (Pl: ~săle), ~slu (Pl: ~sluri), ~cțăl sn, ~slă (Pl: ~sle), veslă (Pl: vesluri) sf / S și: (după ger) vechsel, wechsel / Pl: ~e, (înv) ~sle, (reg) ~uri / E: ger Wecksel] 1 (Fin; înv) Poliță2. 2 (Reg) Contract pentru avansuri încheiat între lucrătorii forestieri și proprietarul unei păduri. 3 (Reg) Macaz. 4 (Trs; pex) Cabină de acar. 5 (Reg; în terminologia forestieră; îf vecsăl) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. 6 (Trs; îf vecsăl) Fiecare dintre jilipurile mici, suplimentare, care aduc apă la jilipul mare. 7 (Reg) Stăvilar care permite scurgerea apei atunci când moara nu funcționează sau când la moară vine prea multă apă.

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism învechit) Poliță, cambie. Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronunțare regională) 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.

VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].

VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele

vécsel s. n., pl. vécsele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.

vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).

Intrare: vecsel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecsel
  • vecselul
  • vecselu‑
plural
  • vecsele
  • vecselele
genitiv-dativ singular
  • vecsel
  • vecselului
plural
  • vecsele
  • vecselelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vecsel

  • 1. învechit Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: cambie poliță (fin.) trată 2 exemple
    exemple
    • Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie: