23 de definiții pentru vecsel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VECSEL, vecsele, s. n. (Înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

vecsel sn [At: (a. 1777) FURNICĂ, I. C. 44 / V: (reg) vecs (Pl: vecsuri), ~săl (Pl: ~săluri), ~sălă (Pl: ~săle), ~slu (Pl: ~sluri), ~cțăl sn, ~slă (Pl: ~sle), veslă (Pl: vesluri) sf / S și: (după ger) vechsel, wechsel / Pl: ~e, (înv) ~sle, (reg) ~uri / E: ger Wecksel] 1 (Fin; înv) Poliță2. 2 (Reg) Contract pentru avansuri încheiat între lucrătorii forestieri și proprietarul unei păduri. 3 (Reg) Macaz. 4 (Trs; pex) Cabină de acar. 5 (Reg; în terminologia forestieră; îf vecsăl) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. 6 (Trs; îf vecsăl) Fiecare dintre jilipurile mici, suplimentare, care aduc apă la jilipul mare. 7 (Reg) Stăvilar care permite scurgerea apei atunci când moara nu funcționează sau când la moară vine prea multă apă.

vecsel s.n. 1 (fin.; înv.) Poliță. 2 (reg.) Macaz la liniile de tren. 3 (silv.; reg.) Loc în care se îmbină două sau trei jilipuri. • pl. -e, -uri. și (reg.) vecsăl, vecțăl s.n., vecsălă s.f. /<germ. Wechsel.

VECSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.

VECSEL, vecsele, s. n. (Germanism învechit) Poliță, cambie. Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronunțare regională) 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.

VECSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].

VECSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vecsel (înv.) s. n., pl. vecsele

vecsel (înv.) s. n., pl. vecsele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VECSEL s. v. cambie, poliță, trată.

vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vecsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).

Intrare: vecsel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vecsel
  • vecselul
  • vecselu‑
plural
  • vecsele
  • vecselele
genitiv-dativ singular
  • vecsel
  • vecselului
plural
  • vecsele
  • vecselelor
vocativ singular
plural
vecs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
veslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vecțăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vecsăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vecsălă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vecslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vecslu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vecsel, vecselesubstantiv neutru

  • 1. învechit Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.