11 definiții pentru poligni policni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.

POLIGNÍ, polignesc, vb. IV. (Rar) 1. Tranz. A culca la pămînt, a doborî, a ucide. Așa lovind viteza ostișoară, în turcîme trupuri polignește. BUDAI-DELEANU, la CADE. 2. Refl. (Despre plante, mai ales despre cereale). A se apleca la pămînt, a se culca.

POLIGNÍ, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pământ. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).

polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor): grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].

policni1 vi [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: 3 ~nește / E: nct] (Buc) A cădea brumă.

polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIGNÍ vb. v. apleca, arunca, atârna, azvârli, cădea, coborî, culca, curba, dărâma, doborî, înclina, încovoia, îndoi, întinde, lăsa, lungi, pleca, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

poligni vb. v. APLECA. ARUNCA. ATÎRNA. AZVÎRLI. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. ÎNTINDE. LĂSA. LUNGI. PLECA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poligní (polignésc, polignít), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

policní, pers. 3. sg. policnéște, vb. IV (reg.) a bruma.

Intrare: poligni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poligni
  • polignire
  • polignit
  • polignitu‑
  • polignind
  • polignindu‑
singular plural
  • polignește
  • poligniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polignesc
(să)
  • polignesc
  • poligneam
  • polignii
  • polignisem
a II-a (tu)
  • polignești
(să)
  • polignești
  • poligneai
  • poligniși
  • poligniseși
a III-a (el, ea)
  • polignește
(să)
  • polignească
  • polignea
  • poligni
  • polignise
plural I (noi)
  • polignim
(să)
  • polignim
  • poligneam
  • polignirăm
  • poligniserăm
  • polignisem
a II-a (voi)
  • poligniți
(să)
  • poligniți
  • poligneați
  • polignirăți
  • poligniserăți
  • poligniseți
a III-a (ei, ele)
  • polignesc
(să)
  • polignească
  • poligneau
  • poligni
  • poligniseră
policni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)