7 definiții pentru poftăreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POFTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Reg.) Pofticios. – Poftă + suf. -ăreț.

POFTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Reg.) Pofticios. – Poftă + suf. -ăreț.

poftăreț, ~eață a [At: RETEGANUL, P. IV, 70 / Pl: ~eți, ~e / E: pofti + -ăreț] (Trs) Pofticios (1).

POFTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Rar) Doritor, poftitor, pofticios. Vin doi călători și după ce dau binețe-l întreabă dacă le poate vinde mere; acesta, poftăreț pe bani, să pune și scutură și el creanga. RETEGANUL, P. IV 70.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poftăréț (reg.) adj. m., pl. poftăréți; f. poftăreáță, pl. poftăréțe

poftăréț adj. m., pl. poftăréți; f. sg. poftăreáță, pl. poftăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POFTĂRÉȚ adj., s. v. amator, doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor.

poftăreț adj., s. v. AMATOR. DORITOR. DORNIC. IUBITOR. POFTICIOS. RÎVNITOR.

Intrare: poftăreț
poftăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poftăreț
  • poftărețul
  • poftărețu‑
  • poftăreață
  • poftăreața
plural
  • poftăreți
  • poftăreții
  • poftărețe
  • poftărețele
genitiv-dativ singular
  • poftăreț
  • poftărețului
  • poftărețe
  • poftăreței
plural
  • poftăreți
  • poftăreților
  • poftărețe
  • poftărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poftăreț

etimologie:

  • Poftă + sufix -ăreț.
    surse: DEX '98 DEX '09