12 definiții pentru iubitor
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IUBITOR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.
IUBITOR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
iubitor, ~oare [At: CORESI, EV. 5/14 / Pl: ~i, ~oare / E: iubi + -tor] 1-18 smf, a (Persoană) care iubește (1-4, 9-13). 19 a Căruia îi place ceva foarte mult. 20-21 a, av (Care este) plin de dragoste. 22 (Înv; îls) ~ de oameni Filantrop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IUBITOR, -OARE adj. v. pieritor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IUBITOR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubește. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IUBITOR ~oare (~ori, ~oare) Care iubește. /a iubi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iubitor a. și m. care iubește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĭubitór, -oáre adj. Care ĭubește, doritor: om ĭubitor de lux.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iubitor adj. m., pl. iubitori; f. sg. și pl. iubitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iubitor adj. m., pl. iubitori; f. sg. și pl. iubitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iubitor adj. m., pl. iubitori; f. sg. și pl. iubitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IUBITOR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IUBITOR adj., s. 1. adj. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi spunea cuvinte ~.) 2. adj., s. amator, doritor, dornic, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
iubitor, iubitoareadjectiv
- 1. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: drăgăstos
- Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete! EMINESCU, O. I 83. DLRLC
- Țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sînul ei. ALECSANDRI, O. P. 291. DLRLC
- Era un om bun, milostiv și iubitor de patria sa. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
-
etimologie:
- Iubi + -tor. DEX '98 DEX '09