6 definiții pentru doritor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).Dori + suf. -tor.

doritor, ~oare [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oare / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doritor adj. m., s. m., pl. doritori; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. doritoare

doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. și pl. doritoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.

DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: doritor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritor
  • doritorul
  • doritoru‑
plural
  • doritori
  • doritorii
genitiv-dativ singular
  • doritor
  • doritorului
plural
  • doritori
  • doritorilor
vocativ singular
  • doritorule
plural
  • doritorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doritor, doritorisubstantiv masculin
doritoare, doritoaresubstantiv feminin
doritor, doritoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. DLRLC
    • format_quote Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. DLRLC
  • 2. Drăgăstos, iubitor. DLRLC
    • format_quote Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. DLRLC
etimologie:
  • Dori + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.