24 de definiții pentru pocni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.

pocni [At: ANON. CAR. / V: (îrg) pogni, (reg) pomni / Pzi: ~nesc / E: poc1 + ~(ă)ni] 1 vi A produce un zgomot caracteristic prin lovire, batere, apăsare Si: a bate, a izbi, a plesni. 2-3 vit (D. uși, ferestre, obloane etc.) A (se) trânti cu putere unul de altul, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (Reg; d. frunze) A foșni. 5 vi A face un zgomot caracteristic în urma exploziei, a descărcării unei arme etc. 6 vi (Pgn) A izbucni pe neașteptate Si: a se declanșa. 7 vi A produce un zgomot caracteristic în urma arderii Si: a plesni, a trosni. 8 vi (D. oase, încheieturi, degete etc.) A scoate un zgomot caracteristic prin întindere, răsucire Si: a pârâi, a trosni. 9 vi (Rar; îe) A-i ~ fălcile A-i trosni fălcile. 10 vt A face să trosnească oasele prin întindere. 11 vt (Rar; d. tâmple) A se zbate cu putere din cauza afluxului mare de sânge pricinuit de o emoție, de oboselă, de enervare, de boală și de obicei producând o senzație auditivă de zgomot obsedant Si: a zvâcni. 12-13 vti A (se) lovi scurt și cu putere producând zgomot. 14 vt (Fig; în limbajul elevilor) A fi ascultat pe neașteptate. 15 vt (Fig; în limbajul elevilor) A da o notă proastă. 16 vt A lovi cu putere drept în țintă. 17 vi (Îvr; d. oameni) A plescăi (1). 18-19 vi A crăpa sau a se sparge cu violență și, de obicei, cu zgomot, la presiune interioară, apăsare, lovire etc. 20 vi (Spc) A crăpa la suprafață căpătând fisuri Si: a se fisura. 21 vi (Îe) A ~ de necaz (sau de ciudă) A-i fi extrem de ciudă. 22 vi (Fam; fig; îe) A-i ~ (cuiva ceva) în cap A-i trece cuiva ceva prin minte. 23 (Îe) A-i ~ (cuiva) obrazul de rușine A-i fi foarte rușine. 24 vi (Spc; d. muguri, boboci) A începe să iasă. 25 vi (Spc; d. muguri, boboci) A se desface brusc. 26 vi (Pop; d. vite) A muri prin spargerea pântecelui, din cauza gazelor acumulate în organism Si: a crăpa, a plesni (39). 27 vi A se rupe prin întindere, suprasolicitare, uzare etc. Si: a plesni (41). 28 vi (D. haine) A se desface fiind prea strâns pe corp Si: a plesni (42). 29 vi (Îvr) A nimeri.

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un pocnet, a face să se audă un pocnet, a răsuna cu zgomot scurt și sec; a plesni, a trosni. În popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II 13. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănîncă lacom. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul, introduse prin prep. «din» sau «cu») Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre cîine. C. PETRESCU, Î. II 93. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62. ◊ (Poetic) Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305. ♦ (Popular) A izbi cu zgomot (ținta). Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. LIT. POP. I 423. Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88. 2. Tranz. A lovi (pe cineva sau ceva) scurt și cu putere. Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46. ◊ Fig. La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33. ◊ Intranz. Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10. 3. Intranz. A se sparge, a se crăpa. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58. ♦ A se rupe (din cauza unei întinderi puternice). Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. F. 17. Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. Turcii iar că l-o legat Cu o vînă de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9. 4. Intranz. (Neobișnuit) A nimeri, a brodi. Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, F. 24.

A POCNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A produce un pocnet; a face „poc”. ~ din bici. Îi ~esc oasele. 2) (despre textile, învelișuri etc.) A se rupe parțial (prin întindere); a plesni; a crăpa. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a plesni. /poc + suf. ~ni

pocnì v. 1. a răsuna cu sgomot, a face exploziune; 2. a lovi pe neașteptate. [Lit. a face poc!].

POCĂNÍ vb. IV v. pocni.

pocănésc v. intr. (d. poc-poc). Produc des sunetu poc-poc lovind în lemn (ca hadaragu moriĭ în teĭcă). V. păcănesc.

pocnésc v. intr. (d. interj. poc, ca și bufnesc, cĭocnesc d. buf, cĭoc, dar, în orĭ-ce caz, înrudit cu vsl. ponknonti, a se rupe, sîrb. puknuti, bg. poknuvam, rus. púkatĭ și púknutĭ, a pocni, a izbucni). Explodez cu mare huĭet (ca obuzele și cartușele). Răsun cu mare huĭet (cum fac cĭocanele cînd izbesc nicovalele, bicele groase cînd îs agitate în aer ș. a.): cĭocanele pocneaŭ, a pocni cu cĭocanu în nicovală, a pocni (= a plesni) din bicĭ. Fig. A pocni de cĭudă, a-țĭ fi foarte cĭudă. V. tr. Fam. Lovesc, izbesc: l-a pocnit c’o peatră în cap, cu dosu palmeĭ peste bot. – În Trans. și pognesc, în Meh. pomnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocnesc, imperf. 3 sg. pocnea; conj. prez. 3 pocnească

pocní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocnésc, imperf. 3 sg. pocneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pocneáscă

pocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocănesc, imperf. 3 sg. pocănea; conj. prez. 3 pocănească

pocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocănésc, imperf. 3 sg. pocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pocăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCNÍ vb. 1. a trosni, (reg.) a troscăni. (~ din pistoale.) 2. a exploda, a plesni. (Ce-a ~?) 3. v. trosni. 4. a pârâi, a trosni. (Îi ~ încheieturile.) 5. v. plesni. 6. v. lovi. 7. v. sparge.

POCNI vb. 1. a trosni, (reg.) a troscăni. (~ din pistoale.) 2. a exploda, a plesni. (Ce-a ~?) 3. a plesni, a trosni. (~ din bici.) 4. a pîrîi, a trosni. (Îi ~ încheieturile.) 5. a izbi, a lovi, a plesni. (Acum te ~!) 6. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul ~ iepurele.) 7. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a (se) sparge. (Vasul a ~ de-a lungul.)

POCĂNI vb. a bate, a bocăni, a ciocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i pocni broasca expr. (intl., înv.) a eșua.

Intrare: pocni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocni
  • pocnire
  • pocnit
  • pocnitu‑
  • pocnind
  • pocnindu‑
singular plural
  • pocnește
  • pocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocnesc
(să)
  • pocnesc
  • pocneam
  • pocnii
  • pocnisem
a II-a (tu)
  • pocnești
(să)
  • pocnești
  • pocneai
  • pocniși
  • pocniseși
a III-a (el, ea)
  • pocnește
(să)
  • pocnească
  • pocnea
  • pocni
  • pocnise
plural I (noi)
  • pocnim
(să)
  • pocnim
  • pocneam
  • pocnirăm
  • pocniserăm
  • pocnisem
a II-a (voi)
  • pocniți
(să)
  • pocniți
  • pocneați
  • pocnirăți
  • pocniserăți
  • pocniseți
a III-a (ei, ele)
  • pocnesc
(să)
  • pocnească
  • pocneau
  • pocni
  • pocniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocăni
  • pocănire
  • pocănit
  • pocănitu‑
  • pocănind
  • pocănindu‑
singular plural
  • pocănește
  • pocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocănesc
(să)
  • pocănesc
  • pocăneam
  • pocănii
  • pocănisem
a II-a (tu)
  • pocănești
(să)
  • pocănești
  • pocăneai
  • pocăniși
  • pocăniseși
a III-a (el, ea)
  • pocănește
(să)
  • pocănească
  • pocănea
  • pocăni
  • pocănise
plural I (noi)
  • pocănim
(să)
  • pocănim
  • pocăneam
  • pocănirăm
  • pocăniserăm
  • pocănisem
a II-a (voi)
  • pocăniți
(să)
  • pocăniți
  • pocăneați
  • pocănirăți
  • pocăniserăți
  • pocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • pocănesc
(să)
  • pocănească
  • pocăneau
  • pocăni
  • pocăniseră
pogni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pomni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocni, pocnescverb

  • 1. intranzitiv A răsuna cu un zgomot scurt și sec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. DLRLC
    • format_quote Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II 13. DLRLC
    • format_quote Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I 13. DLRLC
    • format_quote Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. DLRLC
    • format_quote Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre cîine. C. PETRESCU, Î. II 93. DLRLC
    • format_quote Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
    • format_quote Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62. DLRLC
    • format_quote poetic Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305. DLRLC
    • 1.1. (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). DEX '09 DEX '98
      sinonime: trosni
      • chat_bubble A-i pocni (cuiva) fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. DEX '09 DEX '98
        • diferențiere expresie A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănâncă lacom. DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv adesea figurat A lovi scurt și cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. DLRLC
    • format_quote Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46. DLRLC
    • format_quote figurat La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33. DLRLC
    • format_quote Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A lovi drept în țintă. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. LIT. POP. I 423.
      • format_quote Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88.
      • diferențiere popular A izbi cu zgomot (ținta). DLRLC
  • 3. intranzitiv A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
    • format_quote Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
    • 3.1. A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rupe
      • format_quote Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. F. 17. DLRLC
      • format_quote Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. DLRLC
      • format_quote Turcii iar că l-o legat Cu o vînă de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9. DLRLC
  • 4. intranzitiv neobișnuit Brodi, nimeri. DLRLC
    • format_quote Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, F. 24. DLRLC
etimologie:
  • Poc + sufix -(ă)ni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.