pneumotorax sm [At: BIANU, D. S. / A și: ~torax / P: pne-u~ / V: (rar) ~race / Pl: ~uri / E: fr pneumothorax, it pneumotorace] 1 (Șîs ~ spontan, ~ accidental) Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea pleurală în urma perforării plămânului sau a peretelui toracic. 2 (Șîs ~ artificial, ~ terapeutic) Metodă de tratament a tuberculozei, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav, până la însănătoșire.

PNEUMOTORAX s. n. Metodă de tratament al tuberculozei constînd din introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei, pentru a comprima și izola plămînul bolnav, pînă la însănătoșire.

PNEUMOTORAX s.n. (Med.) Metodă de tratament al tuberculozei (care constă în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală, comprimînd și imobilizînd astfel plămînul pînă la vindecarea completă). ♦ Acumulare de gaze sau de aer în cavitatea pleurală. [< fr. pneumothorax, cf. gr. pneumon – plămîn, thorax – piept].

PNEUMOTORAX s. n. acumulare de gaze sau de aer în cavitatea pleurală. ◊ introducere artificială a aerului în cavitatea pleurală, în scop diagnostic sau terapeutic, în vederea colapsoterapiei. (< fr. pneumothorax)

PNEUMOTORAX ~uri n. 1) Stare patologică constând în acumularea de aer sau de gaze în cavitatea pleurală (ca urmare a unor leziuni). 2) Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, care constă în comprimarea plămânului (în vederea cicatrizării leziunii) prin introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumothorax

pneumotorace sn vz pneumotorax

pneumotorax (desp. pne-u-) s. n., pl. pneumotoraxuri

pneumotorax (pne-u-) s. n., pl. pneumotoraxuri

pneumotorax s. n. (sil. pne-u-), pl. pneumotoraxuri

pneumotorax

PNEUMOTORACE, pătrunderea aerului în cavitatea pleurală în urma unei plăgi penetrante în această cavitate sau a unei perforații a plămânului de către un proces patologic (tuberculoză, cancer). Se poate însoți de o stare gravă de șoc. În afară de p. spontan, există un p. terapeutic, executat de medic, cu scopul să comprime un plămân bolnav, favorizând prin imobilitate vindecarea unor leziuni tuberculoase.^[1]