PNEUMOTORAX ~uri n. 1) Stare patologică constând în acumularea de aer sau de gaze în cavitatea pleurală (ca urmare a unor leziuni). 2) Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, care constă în comprimarea plămânului (în vederea cicatrizării leziunii) prin introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală. [Sil. pne-u-] /<fr. pneumothorax