PNEUMOTORAX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax.