PNEUMOTORAX s.n. (Med.) Metodă de tratament al tuberculozei (care constă în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurală, comprimînd și imobilizînd astfel plămînul pînă la vindecarea completă). ♦ Acumulare de gaze sau de aer în cavitatea pleurală. [< fr. pneumothorax, cf. gr. pneumon – plămîn, thorax – piept].