pletoră sf [At: VEISA, I. 39/17 / A și: pletoră / V: (înv) ~toare, ~tor s / Pl: ~re / E: fr pléthore] 1 Cantitate de sânge sau de umori depășind valorile normale din întreg organismul sau din anumite părți ale lui. 2 Stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. Si: (rar) pletorie. 3 Cantitate prea mare de obiecte, de produse, de ființe lipsite de valoare Vz exces, prisos, surplus. 4 (Îs) ~ semantică Aglomerare excesivă de sensuri la un cuvânt Vz polisemie.

PLETORĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Număr mare (de oameni, de lucrări literare) fără valoare sau considerat astfel. V. droaie, duium. Ceea ce ne-ar încurca nu e lipsa de producțiuni... ci pletora lor. GHEREA, ST. CR. III 93. În pletora asta de produceri «originale» care se aruncă de pe grătarele mașinilor tipografice... trebuie să recunoaștem că e o imensă, covîrșitoare majoritate de secături. VLAHUȚĂ, O. A. 329. 2. (Ieșit din uz) Abundență prea mare de sînge într-un organism.

PLETORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sînge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin].

PLETORĂ s. f. 1. supraabundență de sânge sau umori în organism. 2. cantitate mare; surplus; exces. (< fr. pléthore)

PLETORĂ ~e f. 1) Supraabundență de sânge în organism sau într-o parte a lui. 2) Stare patologică provocată de o supraabundență de sânge (sau de alt lichid). 3) fig. Cantitate mare; abundență. ~ a produselor pe piață. /<fr. pléthore

pletoră f. prea mare abundanță de sânge și de umori; fig. pletoră de bani.

*pletóră f., pl. e (vgr. plethóra). Med. Prisos de sînge saŭ de umorĭ în corp. Fig. Prisos care cauzează o stare neplăcută: pletora de candidațĭ la un post.

pletoare sf vz pletoră

pletor s vz pletoră

pletoră s. f., g.-d. art. pletorei

!pletoră s. f., g.-d. art. pletorei

pletoră s. f., g.-d. art. pletorei

pletoră

pletoră sg.

PLETORĂ s. (MED.) (rar) pletorie.

PLETORĂ s. (MED.) (rar) pletorie.