PLETORĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Număr mare (de oameni, de lucrări literare) fără valoare sau considerat astfel. V. droaie, duium. Ceea ce ne-ar încurca nu e lipsa de producțiuni... ci pletora lor. GHEREA, ST. CR. III 93. În pletora asta de produceri «originale» care se aruncă de pe grătarele mașinilor tipografice... trebuie să recunoaștem că e o imensă, covîrșitoare majoritate de secături. VLAHUȚĂ, O. A. 329. 2. (Ieșit din uz) Abundență prea mare de sînge într-un organism.