pletoră sf [At: VEISA, I. 39/17 / A și: pletoră / V: (înv) ~toare, ~tor s / Pl: ~re / E: fr pléthore] 1 Cantitate de sânge sau de umori depășind valorile normale din întreg organismul sau din anumite părți ale lui. 2 Stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. Si: (rar) pletorie. 3 Cantitate prea mare de obiecte, de produse, de ființe lipsite de valoare Vz exces, prisos, surplus. 4 (Îs) ~ semantică Aglomerare excesivă de sensuri la un cuvânt Vz polisemie.