2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĭ.

PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĭ.

plavie [At: PRAV. 39 / V: (reg) plaghie, plagie, (înv) pla (Pl: ~ve), plahie / Pl: ~ii, (pop) plăvii / E: cf ucr, rs плавня „stufăriș”, ucr плавня „luncă cu bălți”] 1 sf Insuliță plutitoare sau lipită de malul apei, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plaur (2), (reg) cocioc, năcladă. 2-3 sf (Reg; îe) A (se) lăsa sau a (se) lungi ~ A (se) întinde la pământ. 4-5 sf (Îae) A (se) lungi pe toată suprafața. 6 sf (Îe) A face (pe cineva sau ceva) ~ A doborî pe cineva la pământ. 7 sf (Îe) A pluti (sau a merge) ~ A aluneca pe suprafața unei ape. 8 av (Pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 9 av În număr mare. 10 sf (Îvr; îf plavă) Navă. 11 sf (Îvr; îf plavă) Corabie. 12 sf (Reg) Plută. 13 sf (Buc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) palancă1, picătură. 14 sf (Reg) Șir de trestii înfipte în pământ, din care își fac ciobanii adăpost. 15 sf (Mol) Limbă de foc Si: (reg) plavină (2).

PLÁVIE, plavii și plăvii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierbărie, rizomi, rădăcini de arbori și resturi vegetale intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. V. plaur. Umbla pe plavie și vorbea de unul singur. DAVIDOGLU, O. 43. N-aș putea spune că admirasem... clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206. Cînd va veni [apa] mare și îngroșată cu plăvii. SLAVICI, v. P. 57. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde, a se lungi la pămînt. Pernele umplute cu paie i se păreau prea tari, parcă-i intrau în carne, și fata cerea să i se ia și se lăsa iar plavie. SANDU-ALDEA, D. N. 269. A face (pe cineva sau ceva) plavie = a doborî, a face una cu pămîntul. – Variantă: plágie (SADOVEANU, O. I 406, NEGRUZZI, S. II 7) s. f.

PLÁVIE ~i f. Îngrămădire de stuf, buruieni și rădăcini, amestecate cu nămol, care plutește pe apă sau stă fixată de mal. [G.-D. plaviei] /<sl. plavi

PLAVIE s.f. (Mold., ȚR) Plaur. A: Fiece lucru . . . carile va fi aruncat apa ca o plavie, acesta de nu-l va mărturisi nu va avea nici o certare. PRAV. Prutul pusese Niculai-Vodă . . . de-l curăție, cu multe sute de oameni, de copaci și de plahii. NECULCE. Eu socotescu să vă asamăn lemnului ce-l poartă mare sau plavii care aduce apa. E 1779, 21r. B: Niște călători trecea pre marginea mării si văzură o plavie viind pre mare spre margine. E 1717, 181v. Variante: plahie (NECULCE). Etimologie: cf. rus., ucr. plavnja „stufăriș”.

plàvie f. insulă plutitoare formată din plute, nomol și pietroaie. [Slav. PLAVĬ, ceva ce plutește].

plávie f., pl. ăviĭ și (vechĭ) aviĭ (vsl. plavĭ, corabie, d. plavati, pluti-plovon, a pluti, a naviga; rus. plavún, lemn adus de apă. V. plutesc). Munt. Mold. Lemne saŭ ramurĭ duse de ape și uneorĭ înfipte în rîŭ: apele Dunăriĭ cărînd la vale plăviĭ de stuf (Sandu-Aldea, VR. 1909, 4, 68). Plávină, limbă de foc (Btș.). – P. evoluțiunea înțelesuluĭ, cp. cu lat. flúere, a pluti, și fluctus, val, care e o „limbă de apă”, ca și flacăra, care e o „limbă de foc”. Apoĭ, mișcarea apeĭ, flacăriĭ și pînzeĭ în vînt seamănă: a pleoscăi, a pîlpîi, a fîlfîi). – Fals scris plaghie,v nu se preface în gh, ci în γ neogrecesc. Decĭ (dacă vreĭ să redaĭ pronunțarea populară), plaγie.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Înv. și reg.; despre oameni) Plăviț (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Înv. și reg.; despre oameni) Plăviț (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.

plăviu, ~ie a [At: BOLINTINEANU, O. 57 / Pl: -ii / E: plav2 + -iu] 1 (Îvr; d. oameni sau părul lor) Blond. 2 (Îvr; d. oameni) Care are pielea foarte albă, părul blond și ochi albaștri Si: (înv) plăvâi (2). 3 (Înv) Palid.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Despre persoane) Blond. Atunci a oprit pe un băiețaș plăviu, care i se părea mai de înțeles. POPA, V. 171. ♦ (Despre figura cuiva) Palid. Ea desface vălul, fața-i e plăvie. BOLINTINEANU, la TDRG.

plàghie f. crengi aduse grămadă de o apă curgătoare: Oltule, aduci plaghii și butuci POP. [Rostire vulgară din plàvie].

plăviu a. bălan: sora cea plăvie BOL. [V. plăvan].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plávie (-vi-e) s. f., art. plávia (-vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (-vi-i-)

arată toate definițiile

Intrare: plavie
plavie1 (pl. plavii) substantiv feminin
  • silabație: pla-vi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plavie
  • plavia
plural
  • plavii
  • plaviile
genitiv-dativ singular
  • plavii
  • plaviei
plural
  • plavii
  • plaviilor
vocativ singular
plural
plavie2 (pl. plăvii) substantiv feminin
substantiv feminin (F141)
Surse flexiune: DLRLC, DAR, DER, Scriban, DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plavie
  • plavia
plural
  • plăvii
  • plăviile
genitiv-dativ singular
  • plăvii
  • plaviei
plural
  • plăvii
  • plăviilor
vocativ singular
plural
plaghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagie
  • plagia
plural
  • plagii
  • plagiile
genitiv-dativ singular
  • plagii
  • plagiei
plural
  • plagii
  • plagiilor
vocativ singular
plural
plahie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plăviu
plăviu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăviu
  • plăviul
  • plăviu‑
  • plăvie
  • plăvia
plural
  • plăvii
  • plăviii
  • plăvii
  • plăviile
genitiv-dativ singular
  • plăviu
  • plăviului
  • plăvii
  • plăviei
plural
  • plăvii
  • plăviilor
  • plăvii
  • plăviilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plavie plaghie plagie plahie

  • 1. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: plăvioară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Umbla pe plavie și vorbea de unul singur. DAVIDOGLU, O. 43.
      surse: DLRLC
    • N-aș putea spune că admirasem... clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206.
      surse: DLRLC
    • Cînd va veni [apa] mare și îngroșată cu plăvii. SLAVICI, V. P. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pernele umplute cu paie i se păreau prea tari, parcă-i intrau în carne, și fata cerea să i se ia și se lăsa iar plavie. SANDU-ALDEA, D. N. 269.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face (pe cineva sau ceva) plavie = a face una cu pământul.
      surse: DLRLC sinonime: doborî

etimologie:

plăviu

etimologie:

  • regional Plav (despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie”, din limba slavă (veche)) + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98