PLĂVIȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Pop.) (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viță plăviță = varietate de viță-de-vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iț.

plăviț, ~ă [At: CORESI, EV. 153 / V: (reg) ~ici, ~ăhit, plăiț, plaviț / Pl: ~i, ~e / E: plav² + -iț] 1 a (Înv) De culoare galbenă. 2 a (Îvp; d. oameni sau părul lor) Blond. 3 a (Îvp; d. oameni) Care are pielea foarte albă, părul blond și ochi albaștri. 4 a (D. animale sau părți ale lor) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 5 a (D. părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. 6 s Animal cu părul sau lâna albă-gălbuie. 7 a (Reg; îs) Viță ~ă Varietate de viță de vie care face struguri cu boabe de culoare foarte deschisă. 8 a (Reg; îe) A fi de viță ~ă A se pretinde de neam mare.

PLĂVIȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viță plăviță = varietate de viță de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iț.

PLĂVIȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lîna animalelor; p. ext. despre animale) Alb-gălbui. V. plăvan. Oițe, oițe, Cu plete plăvițe, Ca niște fetițe! BOLINTINEANU, O. 80. Cerbul... iese din crîng... cu părul plăviț, încîntător de grație. ODOBESCU, S. III 136. Cea Mioriță, Cu lîna plăviță, De trei zile-ncoace, Gura nu-i mai tace. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Despre părul omului, p. ext. despre oameni) Blond. Unii [copii] erau plăviți, cu pielea obrazului ca floarea de zarzăr. MACEDONSKI, O. III 94. Ancuța, cu cosițele-i plăvițe, răsfirate... căzu. ODOBESCU, S. I 141. Doină! Doiniță! Zînă plăviță. NEGRUZZI, S. II 23. – Variantă: (1) plăvici, -e (PĂSCULESCU, L. P. 55) adj.

PLĂVIȚ ~ă (~i, ~e) pop. v. PLĂVAN. /plav + suf. ~iț

plăviț a. blond: mioriță cu lâna plăviță POP.

plăvíț, -ă adj. (d. plăvan). Blond (despre păru vitelor și grînele coapte).

plaviț, ~ă a vz plăviț

plăhit, ~ă a vz plăviț

plăiț, ~ă a vz plăviț

plăvici a vz plăviț

PLĂVICI, -E adj. v. plăviț.

plăviț (pop.) adj. m., pl. plăviți; f. plăviță, pl. plăvițe

plăviț (pop.) adj. m., pl. plăviți; f. plăviță, pl. plăvițe

plăviț adj. m., pl. plăviți; f. sg. plăviță, pl. plăvițe

PLĂVIȚ adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

plăviț adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN.