2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lat, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări atletice) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

plat2, ~ă [At: IC. LUM. (1841), 3891/18 / Pl: ~ați, ~e / E: fr plat, ger platt] 1 a (D. obiecte) Care are o suprafață plană, netedă. 2 a Care nu este bombat. 3 a Al cărui fund este plan. 4 a (Pex) Al cărui fund este puțin adânc. 5 a (D. terenuri) Întins. 6 a (Îs) Picior ~ Platfus. 7 av Vertical. 8 av Drept. 9 a (Fig; d. producții literare, artistice, stil etc.) Lipsit de expresie, de culoare Si: banal, fad. 10 a (D. mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru. 11 a (D. mediul înconjurător, modul de viață etc.) Lipsit de variație Si: monoton. 12 a (D. oameni) Fără personalitate. 13 a (D. oameni) Fără valoare. 14 a (D. oameni) Neinteresant. 15 a (D. oameni) Fără imaginație Si: îngust. 16 a (Pex; d. oameni) Prost. 17 a (Spt; d. alergări atletice, de obicei urmat de determinări care indică distanța) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat.

plat1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: ger Platte] 1 (Trs) Sobă de gătit. 2 (Prc) Plită la soba de gătit. 3 (Reg) Vagon platformă cu care se transportă lemne de foc pe căile ferate forestiere.

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit. Scoase din buzunarul paltonului o sticlă plată de coniac, C. PETRESCU, Î. II 138. ♦ (Despre terenuri) Neted, șes. Cîmpie plată. ◊ (Sport; cu elipsa substantivului) A alergat 100 m plat.Fig. Sub frunțile acelea plate s-o fi petrecînd oare ceva? BART, S. M. 84. Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare, banal. Stil plat.

PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].

PLAT1 s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui meniu. (< fr. plat)

PLAT2, -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)

plat s. n. (franțuzism; alim.) Fel de mâncare ◊ „[...] ne întâlnim de două ori pe lună și atunci îi prepar plat-ul preferat: spaghetti.” Săpt. 7 VII 78 p. 5 (din fr. plat)

PLAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte) Care are lățimea și lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată și turtită; lătăreț. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins și neted; șes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat

*plat, -ă adj. (fr. plat, d. lat. pop. *plattus, probabil înrudit cu vgr. platýs, lat). Barb. Lat, turtit, neted. Fig. Ordinar, banal, fără merit: un personagiŭ plat, niște poeziĭ plate. Adv. A te exprima plat.

plaț sn [At: AR (1830), 71/16 / V: pleaț / Pl: ~uri / E: ger Platz, srb plac] 1 (Reg) Loc pe care se poate construi o casă. 2 (Reg) Loc (împrejmuit) în jurul unei clădiri, gospodării, amenajări etc. Vz curte, ogradă. 3 (Reg) Grădină de zarzavat. 4 (Reg) Răscruce de drumuri. 5 (Reg) Piață. 6 (Trs; înv; asr) Rampă la galeria unui puț minier. 7 (Trs) Depozit de materiale, în special lemne, necesare construcțiilor miniere.

plat-bandă f. 1. fășie de pământ ce mărginește laturile unei grădini și care de obiceiu e garnisită cu flori, arbuști, etc.; 2. Arhit. ciubuc lat și neted.

plaț n., pl. urĭ (germ. platz, de unde și sîrb. plac. V. pĭață). Olt. Ban. Loc în oraș p. casă: mĭ-am cumpărat plaț ca să-mĭ fac o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plat adj. m., pl. plați; f. plátă, pl. pláte

plat adj. m., pl. plați; f. sg. plátă, pl. pláte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLAT s. v. mașină, plită, sobă.

PLAT adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.

arată toate definițiile

Intrare: plat
plat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plat
  • platul
  • platu‑
  • pla
  • plata
plural
  • plați
  • plații
  • plate
  • platele
genitiv-dativ singular
  • plat
  • platului
  • plate
  • platei
plural
  • plați
  • plaților
  • plate
  • platelor
vocativ singular
plural
Intrare: plaț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaț
  • plațul
  • plațu‑
plural
  • plațuri
  • plațurile
genitiv-dativ singular
  • plaț
  • plațului
plural
  • plațuri
  • plațurilor
vocativ singular
plural
pleaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plat

etimologie: