plaț sn [At: AR (1830), 71/16 / V: pleaț / Pl: ~uri / E: ger Platz, srb plac] 1 (Reg) Loc pe care se poate construi o casă. 2 (Reg) Loc (împrejmuit) în jurul unei clădiri, gospodării, amenajări etc. Vz curte, ogradă. 3 (Reg) Grădină de zarzavat. 4 (Reg) Răscruce de drumuri. 5 (Reg) Piață. 6 (Trs; înv; asr) Rampă la galeria unui puț minier. 7 (Trs) Depozit de materiale, în special lemne, necesare construcțiilor miniere.