4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plasma- [At: DN3 / V: plasmo- / E: fr plasma-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.

PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)". [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma].

plasmá vb. I A crea ◊ „Heliade Rădulescu credea că Poetul este Părintele națiunii și că poezia poate totul. Competența ei se întinde de la gramatică la creația divină. A scrie este a întemeia, a plasma o spiritualitate și a pune bazele națiunii.” R.lit. 13 XI 80 p. 5 (din plasmă)

PLÁSMĂ, (2) plasme, s. f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.

plasmă2 sf [At: MARINESCU, P. A. 55 / Pl: ~me / E: lat plasma, fr plasma] 1 Produs lichid intercelular format din apă, săruri minerale, glucide, lipide, protide etc., care se găsește în sânge, limfă și mușchi. 2 (Blg; îs) ~ germinativă Germen. 3 Substanță într-o stare de agregare asemănătoare celei gazoase, formată din electroni, ioni pozitivi și particule neutre, care se găsesc într-o continuă mișcare dezordonată. 4 (Rar) Pastă sau material moale, ușor de frământat și de modelat.

plasmă1 sf [At: CANTEMIR, ap. GÁLDI, M. PHAN. 230 / Pl: (rar) plăsmuri / E: ngr πλάσμα, lat plasma] (Înv) Plăsmuire (3).

plasmo- ec vz plasma-[1] modificată

  1. În original, tipărit: vz plasm2-, cuvânt care nu este definit în MDA2 — LauraGellner

PLÁSMĂ s. f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.

PLÁSMĂ s. f. Produs lichid intercelular, care se găsește în sînge, în limfă și în mușchi. Celula nervoasă are proprietatea de a-și fabrica substanțele constitutive din elementele simple ce se află în plasma tuturor spețelor animale. MARINESCU, P. A. 55.

PLÁSMĂ s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat în sânge, în limfă și în mușchi. 2. Zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni negativi, cât și atomi și molecule neutre. ♦ Masă gazoasă dintr-o astfel de zonă. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].

PLÁSMĂ1 s. f. 1. lichid intercelular în sânge, în limfă și în mușchi. 2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni pozitivi și negativi, cât și electroni și atomi neutri, cu mare conductibilitate termică și electrică, cu proprietăți specifice. (< fr., lat., gr. plasma)

-PLÁSMĂ2 elem. plasm(o)-.

PLASM(O)-/ PLASMA-, -PLÁSM, -PLÁSMĂ elem. „plasmă”. (< fr. plasm/o/-, plasma-, -plasme, cf. gr. plasma)

PLÁSMĂ ~e f. Parte lichidă a sângelui, a limfei sau a lichidului seminal. ◊ ~ gazoasă substanță gazoasă în stare ionizată. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma

*plázmă f., pl. e (vgr. plásma, creatură. V. plastic, plăzmuĭesc). Biol. Numele lichiduluĭ diverselor țesuturĭ organice, maĭ ales ale sîngeluĭ și linfeĭ. V. protoplazmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plásmă s. f., g.-d. art. plásmei; (feluri) pl. plásme

plásmă s. f., g.-d. art. plásmei; (feluri) pl. plásme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLASMĂ GERMINATÍVĂ s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.

arată toate definițiile

Intrare: plasma (pref.)
plasma (pref.)
prefix (I7-P)
  • plasma
plasmo
invariabil (I1)
  • plasmo
Intrare: plasma (verb)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plasma
  • plasmare
  • plasmat
  • plasmatu‑
  • plasmând
  • plasmându‑
singular plural
  • plasmea
  • plasmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plasmez
(să)
  • plasmez
  • plasmam
  • plasmai
  • plasmasem
a II-a (tu)
  • plasmezi
(să)
  • plasmezi
  • plasmai
  • plasmași
  • plasmaseși
a III-a (el, ea)
  • plasmea
(să)
  • plasmeze
  • plasma
  • plasmă
  • plasmase
plural I (noi)
  • plasmăm
(să)
  • plasmăm
  • plasmam
  • plasmarăm
  • plasmaserăm
  • plasmasem
a II-a (voi)
  • plasmați
(să)
  • plasmați
  • plasmați
  • plasmarăți
  • plasmaserăți
  • plasmaseți
a III-a (ei, ele)
  • plasmea
(să)
  • plasmeze
  • plasmau
  • plasma
  • plasmaseră
Intrare: plasmă (subst.)
plasmă (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plasmă
  • plasma
plural
  • plasme
  • plasmele
genitiv-dativ singular
  • plasme
  • plasmei
plural
  • plasme
  • plasmelor
vocativ singular
plural
Intrare: plasmă (suf.)
plasmă (suf.)
sufix (I7-S)
  • plasmă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)