plasma- [At: DN³ / V: plasmo- / E: fr plasma-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.

PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)". [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma].

-plasm [At: DN³ / E: fr -plasma] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.

plasmo- ec vz plasma-^[1] modificată

-PLASM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1)”, „de plasmă (1)”. [< fr., gr. plasma].

PLASMO- v. plasma-.

-PLASMĂ² elem. plasm(o)-.

PLASM(O)-/ PLASMA-, -PLASM, -PLASMĂ elem. „plasmă”. (< fr. plasm/o/-, plasma-, -plasme, cf. gr. plasma)

PLASMA- „plasmă”. ◊ gr. plasma „lucru modelat” > fr. plasma-, germ. id., engl. id., > rom. plasma-. □ ~ginogam (v. gino-, v. -gam), adj., (despre un zigot) care are numai citoplasmă maternă; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană fină a protoplasmei care reglează schimburile dintre celulă și mediu; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a plasmei sanguine.

-PLASM „plasmă, plasmatic”. ◊ gr. plasmos „modelat, fasonat” > fr. -plasme, engl. -plasm > rom. -plasm.

-PLASMĂ „plasmă”. ◊ gr. plasma „modelare, fasonare” > fr. -plasme, it. -plasma, germ. id., engl. id. > rom. -plasmă.

PLASMO- „plasmă, citoplasmă”. ◊ gr. plasme, „lucru modelat, modelare” > fr. plasmo-, germ. id., engl. id. > rom. plasmo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă de trecere între elementul reticular și plasmocitul diferențiat; ~cid (v. -cid), s. n., medicament gametocid; ~cit (v. -cit), s. n., celulă reacțională cu funcții importante în mecanismul de apărare umorală a organismului, secretînd globulinele anticorpi; ~dermă (v. -dermă), s. f., zonă citoplasmatică, periferică hialină, prezentă la organismele unicelulare; ~desme (v. -desmă), s. f., filamente citoplasmatice care traversează membrana celulară și fac legătura cu celulele vecine; ~ditrofoblast (v. di-, v. trofo-, v. -blast), s. n., celulă alcătuită dintr-o masă citoplasmatică sincițială, în care nucleii sînt dispersați în mod neregulat; ~fag (v. -fag), adj., (despre paraziți) care absoarbe substanțele citoplasmatice din planta-gazdă; ~gamie (v. -gamie), s. f., contopire citoplasmatică a gameților, dar fără unirea nucleilor; sin. plastogamie; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a citoplasmei; sin. plasmogonie; ~gonie (v. -gonie), s. f., plasmogeneză*; ~id (v. -id), s. m., formație luminoasă de plasmă cu densitatea apropiată de cea a aerului, care este stabilă pentru puțin timp și numai în anumite condiții; ~litic (v. -litic₂), adj., rezultat prin plasmoliză; ~liză (v. -liză), s. f., deshidratare a citoplasmei și contractare a membranei celulare din cauza scăderii presiunii osmotice; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a micșorării volumului celulelor în cursul plasmolizei; ~nemă (v. -nemă), s. f., filament protoplasmatic care comunică coplastidele; sin. trofonemă; ~ptiză (v. -ptiză), s. f., 1. Proces de localizare a necrozei, în care partea vătămată este acoperită cu o membrană. 2. (în medii hipotonice) Umflare și eliminare a citoplasmei la exteriorul celulei bacteriene; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a plasmei în țesuturi, ca urmare a creșterii permeabilității pereților vasculari datorită unor leziuni ale acestora; ~rexie (v. -rexie), s. f., rupere a unei celule și pierderea citoplasmei; ~schiză (v. -schiză), s. f., rupere a citoplasmei; ~sferă (v. -sferă), s. f., centura de plasmă a globului terestru; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a substanței protoplasmatice; ~tip (v. -tip), s. n., totalitate a materialului genetic situat în afara nucleului celulei; sin. plasmon; ~tomie (v. -tomie), s. f., diviziune a plasmodiului în două sau în mai multe părți nucleate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic și membranos din nucleul celular, care se resoarbe în timpul mitozei; sin. plasmatozom*.