plasare sf [At: BARCIANU / Pl: ~sări / E: plasa²] 1 Plasament (1). 2 Vânzare. 3 Distribuire în schimbul unei sume de bani și în vederea unui câștig Si: (rar) plasat¹ (3) 4 Stabilire într-un anumit spațiu, într-o ierarhie etc. 5 Numire a cuiva într-o funcție, într-un post. 6 Introducere a cuiva într-un grup, într-o categorie socială. 7 Situare pe o anumită poziție, prin luarea unei anumite atitudini. 8 Introducere de cuvinte, ironii, afirmații etc. într-o conversație la momentul care pare a fi potrivit. 9 Trimitere a mingii, a unui proiectil către un punct determinat sau către un anumit jucător.

PLASARE, plasări, s. f. Acțiunea de a plasa. 1. Repartizare a cuiva într-un loc anumit, într-un post, într-o slujbă. Birou de plasare. 2. Investire de capitaluri într-o întreprindere (rentabilă). 3. Vînzare. Eu voi sosi în curînd la Iași și voi da tot ajutorul pentru plasarea biletelor. ALECSANDRI, S. 53.

PLASARE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa].

plasare f. acțiunea de a plasa.

*plasáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a plasa. Bĭuroŭ de plasare, casă (stabiliment) care găsește ocupațiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcționarĭ particularĭ și altora.

plasa² [At: I. IONESCU, M. 139 / Pzi: ~sez / E: fr placer] 1 vi A investi o sumă de bani, un capital într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc. pentru a obține un câștig sau a conserva valoarea Si: a aloca. 2 vt A vinde mărfuri, bunuri etc. 3 vt A distribui mărfuri, bunuri etc. în schimbul unei sume de bani și în vederea obținerii unui câștig. 4-5 vtr A (se) stabili într-un anumit loc, spațiu, ierarhie etc. 6-7 vtr A (se) pune într-o anumită situație. 8-9 vtr (A face sau) a reuși să fie numit într-o funcție, într-un post. 10 vt (Rar) A introduce într-un grup, într-o categorie socială superioară Si: a căpătui. 11 vr A se situa pe o anumită poziție, luând o anumită atitudine. 12 vt A introduce cuvinte, afirmații, ironii etc. într-o conversație, într-o relatare, la timpul sau la locul care pare potrivit. 13 vt (Spt) A trimite o minge, un proiectil către un punct determinat sau la un anumit jucător.

plăsa² vi [At: PSALT. HUR. 39^v/18 / V: plesa^[1] / Pzi: ~sez / E: slv плєсати (< slv плѧсати)] (Înv) 1 A bate din palme. 2 (Fig) A sălta. 3 (Fig) A tropoti. corectat(ă)

plesa v vz plăsa²

PLASA, plasez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții.

PLASA vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].

PLASA vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer)

A SE PLASA mă ~ez intranz. 1): ~ pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer

A PLASA ~ez tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer).

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într’o ipotecă.

plăséz, V. plesez.

pleséz și plăséz v. intr. (sîrb. nsl. ceh. plesati, vsl. plensati, a dansa, a jubila; pol. plasac rekami, ceh. plesati rukama, a bate din palme). Vechĭ. Bat din palme, aplaud. V. tropotesc.

plasare s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări

plasare s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări

plasare s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări

plasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plasez, 3 plasează; conj. prez. 1 sg. să plasez, 3 să plaseze

plasa (a ~) vb., ind. prez. 3 plasează

plasa vb., ind. prez. 1 sg. plasez, 3 sg. și pl. plasează

PLASARE s. 1. v. amplasare. 2. v. așezare. 3. v. clasare. 4. v. investire. 5. v. vânzare.

PLASARE s. 1. amplasare, așezare, fixare, situare, stabilire. (~ a noului obiectiv într-un loc adecvat.) 2. așezare, instalare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. clasare, clasificare, situare. (~ lui pe primul loc in concurs.) 4. investire, plasament. (~ a unui capital.) 5. desfacere, vindere, vînzare, (înv.) debit. (~ a unei mărfi.)

PLASA vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.

PLĂSA vb. v. aplauda.

PLASA vb. 1. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 2. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. a se clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a ~ al doilea în concurs.) 5. a băga, a investi, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.) 6. a desface, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.)

plăsa vb. v. APLAUDA.

plasa (plasez, plasat), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).

plăsa (-sez, -at), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Transilvania, XLIII, 157; Pușcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” < sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv.

plăsa, plăsez, vb. I (înv.) a bate din palme.