4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa.

plasare sf [At: BARCIANU / Pl: ~sări / E: plasa2] 1 Plasament (1). 2 Vânzare. 3 Distribuire în schimbul unei sume de bani și în vederea unui câștig Si: (rar) plasat1 (3) 4 Stabilire într-un anumit spațiu, într-o ierarhie etc. 5 Numire a cuiva într-o funcție, într-un post. 6 Introducere a cuiva într-un grup, într-o categorie socială. 7 Situare pe o anumită poziție, prin luarea unei anumite atitudini. 8 Introducere de cuvinte, ironii, afirmații etc. într-o conversație la momentul care pare a fi potrivit. 9 Trimitere a mingii, a unui proiectil către un punct determinat sau către un anumit jucător.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a plasa. 1. Repartizare a cuiva într-un loc anumit, într-un post, într-o slujbă. Birou de plasare. 2. Investire de capitaluri într-o întreprindere (rentabilă). 3. Vînzare. Eu voi sosi în curînd la Iași și voi da tot ajutorul pentru plasarea biletelor. ALECSANDRI, S. 53.

PLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa].

*plasáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a plasa. Bĭuroŭ de plasare, casă (stabiliment) care găsește ocupațiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcționarĭ particularĭ și altora.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

plasa2 [At: I. IONESCU, M. 139 / Pzi: ~sez / E: fr placer] 1 vi A investi o sumă de bani, un capital într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc. pentru a obține un câștig sau a conserva valoarea Si: a aloca. 2 vt A vinde mărfuri, bunuri etc. 3 vt A distribui mărfuri, bunuri etc. în schimbul unei sume de bani și în vederea obținerii unui câștig. 4-5 vtr A (se) stabili într-un anumit loc, spațiu, ierarhie etc. 6-7 vtr A (se) pune într-o anumită situație. 8-9 vtr (A face sau) a reuși să fie numit într-o funcție, într-un post. 10 vt (Rar) A introduce într-un grup, într-o categorie socială superioară Si: a căpătui. 11 vr A se situa pe o anumită poziție, luând o anumită atitudine. 12 vt A introduce cuvinte, afirmații, ironii etc. într-o conversație, într-o relatare, la timpul sau la locul care pare potrivit. 13 vt (Spt) A trimite o minge, un proiectil către un punct determinat sau la un anumit jucător.

plăsa2 vi [At: PSALT. HUR. 39v/18 / V: plesa[1] / Pzi: ~sez / E: slv плєсати (< slv плѧсати)] (Înv) 1 A bate din palme. 2 (Fig) A sălta. 3 (Fig) A tropoti. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PLASÁ, plasez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții.

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].

PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer)

A SE PLASÁ mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer

A PLASÁ ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer).

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într’o ipotecă.

arată toate definițiile

Intrare: plasare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plasare
  • plasarea
plural
  • plasări
  • plasările
genitiv-dativ singular
  • plasări
  • plasării
plural
  • plasări
  • plasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: plasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plasa
  • plasare
  • plasat
  • plasatu‑
  • plasând
  • plasându‑
singular plural
  • plasea
  • plasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plasez
(să)
  • plasez
  • plasam
  • plasai
  • plasasem
a II-a (tu)
  • plasezi
(să)
  • plasezi
  • plasai
  • plasași
  • plasaseși
a III-a (el, ea)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasa
  • plasă
  • plasase
plural I (noi)
  • plasăm
(să)
  • plasăm
  • plasam
  • plasarăm
  • plasaserăm
  • plasasem
a II-a (voi)
  • plasați
(să)
  • plasați
  • plasați
  • plasarăți
  • plasaserăți
  • plasaseți
a III-a (ei, ele)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasau
  • plasa
  • plasaseră
Intrare: plăsa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăsa
  • plăsare
  • plăsat
  • plăsatu‑
  • plăsând
  • plăsându‑
singular plural
  • plăsea
  • plăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăsez
(să)
  • plăsez
  • plăsam
  • plăsai
  • plăsasem
a II-a (tu)
  • plăsezi
(să)
  • plăsezi
  • plăsai
  • plăsași
  • plăsaseși
a III-a (el, ea)
  • plăsea
(să)
  • plăseze
  • plăsa
  • plăsă
  • plăsase
plural I (noi)
  • plăsăm
(să)
  • plăsăm
  • plăsam
  • plăsarăm
  • plăsaserăm
  • plăsasem
a II-a (voi)
  • plăsați
(să)
  • plăsați
  • plăsați
  • plăsarăți
  • plăsaserăți
  • plăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • plăsea
(să)
  • plăseze
  • plăsau
  • plăsa
  • plăsaseră
plesa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plăsare
plăsare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsare
  • plăsarea
plural
  • plăsări
  • plăsările
genitiv-dativ singular
  • plăsări
  • plăsării
plural
  • plăsări
  • plăsărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)