10 definiții pentru plasare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. – V. plasa.

plasare sf [At: BARCIANU / Pl: ~sări / E: plasa2] 1 Plasament (1). 2 Vânzare. 3 Distribuire în schimbul unei sume de bani și în vederea unui câștig Si: (rar) plasat1 (3) 4 Stabilire într-un anumit spațiu, într-o ierarhie etc. 5 Numire a cuiva într-o funcție, într-un post. 6 Introducere a cuiva într-un grup, într-o categorie socială. 7 Situare pe o anumită poziție, prin luarea unei anumite atitudini. 8 Introducere de cuvinte, ironii, afirmații etc. într-o conversație la momentul care pare a fi potrivit. 9 Trimitere a mingii, a unui proiectil către un punct determinat sau către un anumit jucător.

PLASÁRE, plasări, s. f. Acțiunea de a plasa. 1. Repartizare a cuiva într-un loc anumit, într-un post, într-o slujbă. Birou de plasare. 2. Investire de capitaluri într-o întreprindere (rentabilă). 3. Vînzare. Eu voi sosi în curînd la Iași și voi da tot ajutorul pentru plasarea biletelor. ALECSANDRI, S. 53.

PLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa].

*plasáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a plasa. Bĭuroŭ de plasare, casă (stabiliment) care găsește ocupațiune servitorilor, guvernantelor, lucrătorilor, micilor funcționarĭ particularĭ și altora.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plasáre s. f., g.-d. art. plasắrii; pl. plasắri

plasáre s. f., g.-d. art. plasării; pl. plasări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLASÁRE s. 1. v. amplasare. 2. v. așezare. 3. v. clasare. 4. v. investire. 5. v. vânzare.

PLASARE s. 1. amplasare, așezare, fixare, situare, stabilire. (~ a noului obiectiv într-un loc adecvat.) 2. așezare, instalare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. clasare, clasificare, situare. (~ lui pe primul loc in concurs.) 4. investire, plasament. (~ a unui capital.) 5. desfacere, vindere, vînzare, (înv.) debit. (~ a unei mărfi.)

Intrare: plasare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plasare
  • plasarea
plural
  • plasări
  • plasările
genitiv-dativ singular
  • plasări
  • plasării
plural
  • plasări
  • plasărilor
vocativ singular
plural