3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLACAT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa.

PLACAT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa.

PLACAT1, placate, s. n. (Înv.) Anunț, afiș; placardă. [Pl. și: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.

placat2, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ați, ~e / E: placa] 1 (Îvr) Aplicat. 2 (Îvr) Lipit. 3 (D. elemente de construcție, obiecte, piese etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de material de altă natură, de calitate superioară. 4 (D. jucătorii de rugbi) Împiedicat prin imobilizarea cu mâinile și trântire să pătrundă spre poarta adversă. 5 (Frm) Abandonat.

placat1 sn [At: KOGĂLNICEANU, S. 214 / V: (reg) ploc~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ger Plakat] (Liv) 1 Afiș. 2 Anunț.

PLACAT1, placate, s. n. (Rar) Anunț, afiș; placardă. [Pl. și: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.

PLACAT3, -Ă, placați,-te, adj. (Despre un jucător de rugbi) Care este oprit (prin imobilizarea cu mîinile) să pătrundă spre poarta adversă.

PLACAT2, -Ă, placați, -te, adj. (Despre elemente de construcție, de arhitectură, de tîmplărie etc.) Care are la suprafață un strat de alt material, de obicei de calitate superioară. ♦ (Despre obiecte acoperite cu un strat de metal prețios) Suflat.

PLACAT1, placate, s. n. (Rar) Placardă, anunț, afiș. ( Camille, arătînd în perete un placat pe care l-a măsurat mai întîi cu privirea:) Alea nu sînt afișe. E o literă care nu se poate ceti. Caracterele sînt prea înghesuite. CAMIL PETRESCU, T. II 407. – Pl. și: placaturi (KOGĂLNICEANU, S. 214).

PLACAT s.n. (Rar) Anunț, afiș; pancartă. [< Pl. -te, -turi. / < placa].

PLACAT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material. 2. (Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [< placa].

PLACAT s. n. placardă; anunț, afiș. (< germ. Plakat)

PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

placa vt [At: CUV. D. BĂTR. I, 119/ Pzi: ~chez / E: fr plaquer] 1 (Îvr) A aplica pe ceva. 2 (Îvr) A lipi pe ceva. 3 A acoperi suprafața exterioară a unui obiect, piese, element de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, a-i mări rezistența, a-i da un aspect mai frumos etc. 4 (La jocul de rugbi) A împiedica un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile și făcându-l să cadă. 5 (Frm) A abandona. 6 (Avț) A ateriza pe verticală.

PLACA2, plachez, vb. I. Tranz. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizîndu-l cu mîinile.

PLACA1, plachez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu o foiță din alt metal mai rezistent sau prețios (pentru a-i da un aspect mai frumos). ♦ A acoperi cu un strat de furnir.

PLACA vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizîndu-l cu mîinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].

PLACA vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)

A PLACA2 ~chez tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer

A PLACA1 ~chez tranz. 1) (elemente de construcție, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer

*plachéz, a -cá v. tr. (fr. plaquer, d. ol. saŭ germ. de jos plakken, a încleĭa). Lipesc o placă (o foaĭe de metal ș. a.) pe ceva: a placa nuc pe brad, argint pe aramă. Argint placat (fr. argent plaqué), foaĭe de argint lipită pe alt metal maĭ ĭeftin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

placat (înv.) s. n., pl. placate

placat (înv.) s. n., pl. placate

placa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plachez, 3 plachea; conj. prez. 1 sg. să plachez, 3 să placheze

placa (a ~) vb., ind. prez. 3 plachea

placa vb., ind. prez. 1 sg. plachez, 3 sg. și pl. plachea

placa (ind. prez. 3 sg. și pl. plachează)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLACAT s. v. afiș, anunț, înștiințare.

placat s. v. AFIȘ. ANUNȚ. ÎNȘTIINȚARE.

PLACA vb. v. abandona, lăsa, părăsi.

placa vb. v. ABANDONA. LĂSA. PĂRĂSI.

Intrare: placat (adj.)
placat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placat
  • placatul
  • placatu‑
  • placa
  • placata
plural
  • placați
  • placații
  • placate
  • placatele
genitiv-dativ singular
  • placat
  • placatului
  • placate
  • placatei
plural
  • placați
  • placaților
  • placate
  • placatelor
vocativ singular
plural
Intrare: placat (s.n.)
placat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placat
  • placatul
  • placatu‑
plural
  • placaturi
  • placaturile
genitiv-dativ singular
  • placat
  • placatului
plural
  • placaturi
  • placaturilor
vocativ singular
plural
plocat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: placa
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • placa
  • placare
  • placat
  • placatu‑
  • placând
  • placându‑
singular plural
  • plachea
  • placați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plachez
(să)
  • plachez
  • placam
  • placai
  • placasem
a II-a (tu)
  • plachezi
(să)
  • plachezi
  • placai
  • placași
  • placaseși
a III-a (el, ea)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placa
  • placă
  • placase
plural I (noi)
  • placăm
(să)
  • placăm
  • placam
  • placarăm
  • placaserăm
  • placasem
a II-a (voi)
  • placați
(să)
  • placați
  • placați
  • placarăți
  • placaserăți
  • placaseți
a III-a (ei, ele)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placau
  • placa
  • placaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

placat, placaadjectiv

  • 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Despre obiecte acoperite cu un strat de metal prețios: suflat. DLRLC
      sinonime: suflat
  • 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi placa DEX '09 DEX '98 DN

placat, placaturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Afiș, anunț, pancartă, placardă, înștiințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote (Camille, arătînd în perete un placat pe care l-a măsurat mai întîi cu privirea:) Alea nu sînt afișe. E o literă care nu se poate ceti. Caracterele sînt prea înghesuite. CAMIL PETRESCU, T. II 407. DLRLC
  • comentariu Plural și: placaturi. DLRLC
etimologie:

placa, plachezverb

  • 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A acoperi cu un strat de furnir. DLRLC MDN '00
      sinonime: furnirui
  • 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. livresc Abandona, lăsa, părăsi. DEX '09 DEX '98
  • 4. aviație A ateriza pe verticală. DN
  • 5. A apăsa cu forță pe un lucru. MDN '00
    sinonime: insista
  • 6. muzică A executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.