2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂZMUÍRE s. f. v. plăsmuire.

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

  1. Ma probabil „a contraface”. — gall

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui.

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

plăsmui1 vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă1 + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.

plăsmui2 v vz plăzni[1]

  1. Cuv. plăzni nu este definit în MDA2. Posibil să fie vorba de cuv. plăzui, dar aici nu este consemnată varianta plăsmui2 LauraGellner

plăsmuire sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/1 / V: ~ăzm~ / Pl: ~ri / E: plăsmui1] (Înv; liv) 1 Formare. 2 Creare. 3 (Ccr) Ceea ce este creat, făcut, produs Si: (înv) plasmă1. 4 Alcătuire. 5 Născocire. 6 (Ccr) Ceea ce este inventat, scornit, născocit (fără a corespunde unei realități concrete) Si: invenție. 7 Falsificare. 8 (Ccr; rar) Ceea ce este falsificat.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

  1. Mai probabil „a contraface”. — gall

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

A PLĂSMUÍ ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri

arată toate definițiile

Intrare: plăsmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăsmui
  • plăsmuire
  • plăsmuit
  • plăsmuitu‑
  • plăsmuind
  • plăsmuindu‑
singular plural
  • plăsmuiește
  • plăsmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiesc
  • plăsmuiam
  • plăsmuii
  • plăsmuisem
a II-a (tu)
  • plăsmuiești
(să)
  • plăsmuiești
  • plăsmuiai
  • plăsmuiși
  • plăsmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăsmuiește
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuia
  • plăsmui
  • plăsmuise
plural I (noi)
  • plăsmuim
(să)
  • plăsmuim
  • plăsmuiam
  • plăsmuirăm
  • plăsmuiserăm
  • plăsmuisem
a II-a (voi)
  • plăsmuiți
(să)
  • plăsmuiți
  • plăsmuiați
  • plăsmuirăți
  • plăsmuiserăți
  • plăsmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuiau
  • plăsmui
  • plăsmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăzmui
  • plăzmuire
  • plăzmuit
  • plăzmuitu‑
  • plăzmuind
  • plăzmuindu‑
singular plural
  • plăzmuiește
  • plăzmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiesc
  • plăzmuiam
  • plăzmuii
  • plăzmuisem
a II-a (tu)
  • plăzmuiești
(să)
  • plăzmuiești
  • plăzmuiai
  • plăzmuiși
  • plăzmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăzmuiește
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuia
  • plăzmui
  • plăzmuise
plural I (noi)
  • plăzmuim
(să)
  • plăzmuim
  • plăzmuiam
  • plăzmuirăm
  • plăzmuiserăm
  • plăzmuisem
a II-a (voi)
  • plăzmuiți
(să)
  • plăzmuiți
  • plăzmuiați
  • plăzmuirăți
  • plăzmuiserăți
  • plăzmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuiau
  • plăzmui
  • plăzmuiseră
plăsnui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plesmui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plăsmuire
plăsmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsmuire
  • plăsmuirea
plural
  • plăsmuiri
  • plăsmuirile
genitiv-dativ singular
  • plăsmuiri
  • plăsmuirii
plural
  • plăsmuiri
  • plăsmuirilor
vocativ singular
plural
plăzmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăzmuire
  • plăzmuirea
plural
  • plăzmuiri
  • plăzmuirile
genitiv-dativ singular
  • plăzmuiri
  • plăzmuirii
plural
  • plăzmuiri
  • plăzmuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plăsmui plăzmui plăsnui plesmui

  • exemple
    • Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit... Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372.
      surse: DLRLC
    • Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Plasmă (învechit „creare, alcătuire” din limba neogreacă) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98

plăsmuire plăzmuire

  • 1. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate [a clasicismului antic]; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130.
      surse: DLRLC
    • Plăsmuirea minunată a picăturii de apă care... topește piatra și face din ea ce vrea. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Iarna palidă-și arată Plăsmuirile de fum. TOPÎRCEANU, B. 15.
      surse: DLRLC
    • Sînt visuri frumoase, care poartă, în însăși armonia plăsmuirii lor, legile în virtutea cărora trebuia să se realizeze. VLAHUȚĂ, O. A. II 2S6.
      surse: DLRLC
    • Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească... dragostea mamei... plăsmuirile inimii noastre. RUSSO, O. 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi plăsmui
    surse: DEX '98 DEX '09