2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂSMUÍT, -Ă, plăsmuiți, -te, adj. 1. Creat; inventat, născocit. 2. Falsificat, fals. [Var.: plăzmuít, -ă adj.] – V. plăsmui.

PLĂSMUÍT, -Ă, plăsmuiți, -te, adj. 1. Creat; inventat, născocit. 2. Falsificat, fals. [Var.: plăzmuít, -ă adj.] – V. plăsmui.

plăsmuit, ~ă a [At: (a. 1822) URICARIUL, V, 175/27 / V: ~ăzm~ / Pl: ~iți, ~e / E: plăsmui] 1 Căruia i s-a dat formă. 2 Căruia i s-a dat viață. 3 (Îvr) Concret. 4 (înv; liv) Care nu corespunde unei realități concrete Si: inventat. 5 (înv; liv) Falsificat.

PLĂSMUÍT, -Ă, plăsmuiți, -ie, adj. 1. Creat; inventat, născocit, scornit. La cea mai mică greșeală dregătorească. capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare a greșalei lui, adevărate sau plăsmuite. NEGRUZZI, S. I 143. 2. Falsificat.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

  1. Ma probabil „a contraface”. — gall

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

PLĂZMUÍT, -Ă adj. v. plăsmuit.

PLĂZMUÍT, -Ă adj. v. plăsmuit.

plăsmui2 v vz plăzni[1]

  1. Cuv. plăzni nu este definit în MDA2. Posibil să fie vorba de cuv. plăzui, dar aici nu este consemnată varianta plăsmui2 LauraGellner

plăsmui1 vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă1 + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

  1. Mai probabil „a contraface”. — gall

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. Creație. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate [a clasicismului antic]; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130. Plăsmuirea minunată a picăturii de apă care. topește piatra și face din ea ce vrea. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Iarna palidă-și arată Plăsmuirile de fum. TOPÎRCEANU, B. 15. 2. Invenție, născocire, închipuire. Sînt visuri frumoase, care poartă, în însăși armonia plăsmuirii lor, legile în virtutea cărora trebuia să se realizeze. VLAHUȚĂ, O. A. II 2S6. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească... dragostea mamei... plăsmuirile inimii noastre. RUSSO, O. 31. 3. Falsificare, fals.

A PLĂSMUÍ ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă

plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiáscă

arată toate definițiile

Intrare: plăsmuit
plăsmuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsmuit
  • plăsmuitul
  • plăsmuitu‑
  • plăsmui
  • plăsmuita
plural
  • plăsmuiți
  • plăsmuiții
  • plăsmuite
  • plăsmuitele
genitiv-dativ singular
  • plăsmuit
  • plăsmuitului
  • plăsmuite
  • plăsmuitei
plural
  • plăsmuiți
  • plăsmuiților
  • plăsmuite
  • plăsmuitelor
vocativ singular
plural
plăzmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăzmuit
  • plăzmuitul
  • plăzmuitu‑
  • plăzmui
  • plăzmuita
plural
  • plăzmuiți
  • plăzmuiții
  • plăzmuite
  • plăzmuitele
genitiv-dativ singular
  • plăzmuit
  • plăzmuitului
  • plăzmuite
  • plăzmuitei
plural
  • plăzmuiți
  • plăzmuiților
  • plăzmuite
  • plăzmuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: plăsmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăsmui
  • plăsmuire
  • plăsmuit
  • plăsmuitu‑
  • plăsmuind
  • plăsmuindu‑
singular plural
  • plăsmuiește
  • plăsmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiesc
  • plăsmuiam
  • plăsmuii
  • plăsmuisem
a II-a (tu)
  • plăsmuiești
(să)
  • plăsmuiești
  • plăsmuiai
  • plăsmuiși
  • plăsmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăsmuiește
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuia
  • plăsmui
  • plăsmuise
plural I (noi)
  • plăsmuim
(să)
  • plăsmuim
  • plăsmuiam
  • plăsmuirăm
  • plăsmuiserăm
  • plăsmuisem
a II-a (voi)
  • plăsmuiți
(să)
  • plăsmuiți
  • plăsmuiați
  • plăsmuirăți
  • plăsmuiserăți
  • plăsmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuiau
  • plăsmui
  • plăsmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăzmui
  • plăzmuire
  • plăzmuit
  • plăzmuitu‑
  • plăzmuind
  • plăzmuindu‑
singular plural
  • plăzmuiește
  • plăzmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiesc
  • plăzmuiam
  • plăzmuii
  • plăzmuisem
a II-a (tu)
  • plăzmuiești
(să)
  • plăzmuiești
  • plăzmuiai
  • plăzmuiși
  • plăzmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăzmuiește
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuia
  • plăzmui
  • plăzmuise
plural I (noi)
  • plăzmuim
(să)
  • plăzmuim
  • plăzmuiam
  • plăzmuirăm
  • plăzmuiserăm
  • plăzmuisem
a II-a (voi)
  • plăzmuiți
(să)
  • plăzmuiți
  • plăzmuiați
  • plăzmuirăți
  • plăzmuiserăți
  • plăzmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuiau
  • plăzmui
  • plăzmuiseră
plăsnui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plesmui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plăsmuit plăzmuit

etimologie:

  • vezi plăsmui
    surse: DEX '98 DEX '09

plăsmui plăzmui plăsnui plesmui

  • exemple
    • Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit... Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372.
      surse: DLRLC
    • Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Plasmă (învechit „creare, alcătuire” din limba neogreacă) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98