2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂNUÍRE s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.

plănuire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: plănui] 1 Pregătire a unui plan în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Uneltire. 3 (Rar) Determinare. 4 (Rar) Precizare. 5 (Rar) Stabilire. 6 (Rar) Hotărâre. 7 Intenție de a face ceva, de a acționa într-un anumit fel.

PLĂNUÍRE, plănuiri, s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mine. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.

A PLĂNUÍ ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui

*plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plănuíre s. f., g.-d. art. plănuírii

plănuíre s. f., g.-d. art. plănuírii

plănuí (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 plănuiáscă

plănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiáscă

plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂNUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare.

PLĂNUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. concepere, preconizare, proiectare. (~ unor reforme.)

PLĂNUÍ vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

PLĂNUI vb. 1. a intenționa, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

Intrare: plănuire
plănuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plănuire
  • plănuirea
plural
  • plănuiri
  • plănuirile
genitiv-dativ singular
  • plănuiri
  • plănuirii
plural
  • plănuiri
  • plănuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: plănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plănui
  • plănuire
  • plănuit
  • plănuitu‑
  • plănuind
  • plănuindu‑
singular plural
  • plănuiește
  • plănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiesc
  • plănuiam
  • plănuii
  • plănuisem
a II-a (tu)
  • plănuiești
(să)
  • plănuiești
  • plănuiai
  • plănuiși
  • plănuiseși
a III-a (el, ea)
  • plănuiește
(să)
  • plănuiască
  • plănuia
  • plănui
  • plănuise
plural I (noi)
  • plănuim
(să)
  • plănuim
  • plănuiam
  • plănuirăm
  • plănuiserăm
  • plănuisem
a II-a (voi)
  • plănuiți
(să)
  • plănuiți
  • plănuiați
  • plănuirăți
  • plănuiserăți
  • plănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plănuiesc
(să)
  • plănuiască
  • plănuiau
  • plănui
  • plănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plănuire

etimologie:

  • vezi plănui
    surse: DEX '98 DEX '09

plănui

  • 1. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planifica pregăti attach_file 4 exemple
    exemple
    • Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227.
      surse: DLRLC
    • Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188.
      surse: DLRLC
    • Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Plan + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09