8 definiții pentru plănuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLĂNUIRE s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.
plănuire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: plănui] 1 Pregătire a unui plan în vederea atingerii unui scop. 2 (Pex) Uneltire. 3 (Rar) Determinare. 4 (Rar) Precizare. 5 (Rar) Stabilire. 6 (Rar) Hotărâre. 7 Intenție de a face ceva, de a acționa într-un anumit fel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂNUIRE, plănuiri, s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plănuire s. f., g.-d. art. plănuirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plănuire s. f., g.-d. art. plănuirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plănuire s. f., g.-d. art. plănuirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLĂNUIRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLĂNUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. concepere, preconizare, proiectare. (~ unor reforme.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plănuire, plănuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: inventare preconizare
etimologie:
- plănui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.