18 definiții pentru pivniță pimniță

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării sau păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) ori a unor produse alimentare, vinuri etc. beci. Era o casă veche bătrânească, cu pivnițele de cărămidă boltită. CAMIL PETRESCU, O. I 499. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă și strigă spre Lie să scoată vin din pivniță. SADOVEANU, O. VII 119. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniță. EMINESCU, N. 20. Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 254.- Variantă: pímniță (DELAVRANCEA, S. 125, TEODORESCU, P. P. 679) s. f.

pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe

pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe

PÍVNIȚĂ s. beci, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)

pívniță (pívnițe), s. f.1. Subsol. – 2. Beci. – Var. Munt. pimniță. Sl. pivĭnica, din pivo „băutură” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze.Der. pivnicer, s. m. (chelar); pivnicerit, s. n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).

PÍVNIȚĂ ~e f. Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivniței] /<sl. pivinica

pivniță (pimniță) f. zidire sub pământ unde se ține vin și alte proviziuni. [Slav. PIVNIȚA (din PIVO, băutură)].

pívniță f., pl. e (vsl. pivĭnica, d. pivo, băutură, vin de fructe, pivati, piti, a bea, bg. sîrb. pivnica, rus. pivnica, pol. piw-; bg. sîrb. rus. pol. pívo, bere, sîrb. și piva; ngr. piva). Becĭ, hrubă, galerie săpată în pămînt de păstrat vin, legume ș. a. – Și pimniță. În Oaș pigniță.

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

pimnicér, pímniță, V. pivn-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PÍVNIȚĂ s. beci, (reg.) báșcă, (prin Mold.) hrúbă, (Mold. și Bucov.) pohréb, (prin Mold.) zémnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrúm. (Ține alimentele la ~.)

pívniță, pivnițe, (pemniță), s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu, 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură, vin de fructe”) (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

pívniță, -e. s.f. – Peșteră. Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură„).

Intrare: pivniță
pivniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pivniță pivnița
plural pivnițe pivnițele
genitiv-dativ singular pivnițe pivniței
plural pivnițe pivnițelor
vocativ singular
plural
pimniță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pimniță pimnița
plural pimnițe pimnițele
genitiv-dativ singular pimnițe pimniței
plural pimnițe pimnițelor
vocativ singular
plural