pisoi³ sn [At: PAMFILE, I. C. 195 / Pl: ~oaie / E: pisa + -oi] 1 (Reg) Pisălog (1). 2 (Reg) Bolovan care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, pentru a le ține ridicate și a le face să ardă mai bine. 3 (Ban) Făină de porumb măcinată mare Si: păsat.

pisoi² smi [At: CARAGIALE, M. 179 / E: piesă + -oi] (Reg) Monedă de argint de cinci lei Si: (arg) pisică², pisicuță².

pisoi¹ smi [At: PANN, P. V. III, 54/8 / E: pis² + -oi] 1 Mascul al pisicii¹ Si: cotoi, motan, (pop) mâț, pisic (1), (reg) mâtârlan, mâtoc, mihoc¹, pisoc¹, pisoacă². 2-3 (Prc) Pui (de sex masculin) al pisicii Si: (pop) pisic (2-3). 4 (Îs) ~ sălbatic Mascul al pisicii sălbatice.

PISOI ², pisoi, s. m. Pui de pisică, (în special) cotoi (mic). Uitase să se șteargă la gură în grabă, și pe mustățile rare și zburlite, de pisoi, rămăsese o dungă de caimac. C. PETRESCU, Î. II 44. Fericit că el știe mai bine decît toți, și îndrăzneț ca un pisoi, el și începu să salte din treaptă-n treaptă. SLAVICI, N. I 315.

PISOI², pisoaie, s. n. (Mold.) Pisălog (1). O piatră lungăreață, groasă și rotundă ca un pisoi. HOGAȘ, M. N. 66.

PISOI², pisoi, s. m. Pui de pisică; (în special) cotoi. – Din pis[ică] + suf. -oi.

PISOI¹, pisoaie, s. n. (Reg.) Pisălog¹. – Din pisa + suf. -oi.

PISOI ~ m. 1) Pui (mai ales mascul) de pisică; pisic. 2) Mascul al pisicii; motan; cotoi; cotoșman. /pis + suf. ~oi

2) pisóĭ n. V. chisoĭ.

1) pisóĭ m., pl. tot așa. Pisic. Motan.

pisoiu m. 1. bărbățelul pisicii; 2. puiu de pisică.

pisoi s. m., pl. pisoi, art. pisoii

pisoi s. m., pl. pisoi, art. pisoii

pisoi s. m., pl. pisoi, art. pisoii

pisoi

pisoiu, -oi.

PISOI s. v. pilug, pisălog.

PISOI s. v. motan.

PISOI s. (ZOOL.) cotoi, motan, (pop.) mîț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtan, mîtîrlan, mîțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mîrtac, (prin Olt.) mîrtoc. (~ este masculul pisicii.)

pisoi s. v. PILUG. PISĂLOG.